Articol de: Adela Cristea, Managing Partner
Visul multor tineri valoroși e să facă un MBA. De cele mai multe ori, însă, principala piedică în calea acestui vis este costul unui astfel de program. Cazul fericit e atunci când angajatorul este dispus să investească în formarea profesională a angajatului, respectiv să finanțeze din fonduri proprii această formă de școlarizare.
Care este cadrul juridic al unei astfel de relații?
Încadrarea juridică a finanțării programelor de MBA în categoria programelor de firmare profesională a salariaților poate fi făcută în baza art. 192, alin (1), e) și g), respectiv art. 193 c), e) și f) din Codul muncii.
“Art. 192
(1) Formarea profesională a salariatilor are următoarele obiective principale:
(…) e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
(…) g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale”
“Art. 193
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
(…) c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinatate;
(…) e) formare individualizată;
f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat”
Mai mult, conform art. 194 din același act normativ, angajatorii au obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații cel puțin o data la doi ani, dacă angajatorul are cel puțin 21 de salariați sau cel putin o data la trei ani, dacă societatea are mai puțin de 21 de salariați, cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională fiind suportate de către angajatori.
Evident că aceasta nu presupune implicit finanțarea de către angajator a unor programe costisitoare, de genul celor de tip MBA, dar nici nu le exclude pe acestea.
Cum se derulează lucrurile?
Conform art. 196 alin 1 din Codul Muncii, participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau a salariatului. Așadar, în cazul în care un angajat își dorește să urmeze un program de tip MBA, el se poate adresa angajatorului pentru a verifica disponibilitatea acestuia în a finanța sau co-finanța un astfel de program.
Conform art. 199 alin 2 din Codul Muncii, angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de către salariat în termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată, angajatorul va decide cu privire la condițiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.
Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părtilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formare profesională, se stabilesc prin acordul părţilor și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă, conform prevederilor alin. 2, art. 196.
Cum se poate proteja angajatorul?
Conform art. 198 alin. 1 din Codul Muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condițiile art. 197 alin. (1), nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adițional. Dacă, în vechea versiune a Codului Muncii, această perioadă era limitată la maximum trei ani, în noua versiune, perioada interdicției este lăsată complet la voința părților. Astfel, în baza acestui articol, angajatorul poate condiționa angajatul să rămână în companie pentru un interval de timp agreat între părți, perioadă în care, practic, angajatorul consideră că poate recupera din investiția făcută în programul de MBA prin performanțele pe care angajatul le va avea la locul de muncă. Practic, prin această clauză, angajatorul își protejează investiția făcută în programul de formare profesională și previne situația în care angajatul își va schimba locul de muncă odată plătit programul de MBA.
Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc tot prin actul adițional la contractul individual de muncă. Nerespectarea de către salariat a obligației de a rămâne în companie pe perioada înscrisă în actul adițional la contractul de muncă determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional.
