de Maria-Ecaterina Burlacu, Senior Associate, Casa de avocatură PeliFilip, şi Cristina Tudoran, Associate, Casa de avocatură PeliFilip
Propunerea de proiecte de modificare a legislației muncii este o constantă a ultimilor ani. Se pare că efectul modificărilor din 2011 nu a fost absorbit încă de către unii dintre actorii de pe piața legislației muncii și probabil va trebui să mai treacă mult timp până când status quo-ul la care a ajuns legislația muncii în 2011 să fie acceptat.
În acest context, cele mai multe dintre proiectele depuse după momentul iunie 2011 promovează reveniri ale legislației anterioare modificărilor apărute prin noul Cod al muncii din 2011 și prin Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, vizând fie una-două prevederi, fie o serie întreagă de articole.
Această dinamică de întoarcere la legislația anterioară este de natură să îngrijoreze mediul de afaceri, mai ales în contextul în care indicatorii macro și micro economici, precum și cei sociali, indică o continuă îmbunătățire din 2011 până acum. Pe de altă parte, există o serie întreagă de alte probleme care țin de adaptarea educației la necesitățile pieței muncii, reținerea forței de muncă calificate în țară, recalificarea persoanelor care se află în a 2-a parte a carierei, micșorarea șomajului în cadrul celor tineri și celor vârstnici etc. care par să nu suscite interesul inițiatorilor de legislație în domeniu într-o așa mare măsură.
O bună parte dintre aceste proiecte legislative au ca scop restabilirea contractului colectiv de muncă la nivel național și a unei sfere cât mai largi de influență a organizațiilor sindicale asupra deciziilor economice din societăți.
Cele patru mari proiecte legislative ce urmăresc schimbări importante în legislaţia muncii la acest moment vizează: (1) modificarea semnificativă a Codului muncii – proiectul BNS popularizat încă din 2012 şi promovat sub forma unei iniţiative cetăţeneşti de modificare a legii, (2) revenirea la o lege a negocierilor colective, (3) revenirea la o lege care să reglementeze conflictele de muncă şi (4) modificarea Legii Dialogului Social.
Deşi iniţiative separate, observăm totuşi câteva puncte comune pentru aceste proiecte de modificare a legislaţiei muncii:
- reintroducerea contractului colectiv de muncă la nivel naţional;
- reducerea pragurilor de reprezentativitate pentru participarea la negocierile colective;
- sporirea protecţiei membrilor organizaţiilor sindicale;
- diminuarea importanţei criteriului performanţei profesionale şi implicarea organizaţiilor sindicale în stabilirea obiectivelor de performanţă şi criteriilor de evaluare a performanţei profesionale.
- Proiect de lege privind modificarea Codului muncii
Acest proiect de lege a fost inițiat imediat ce s-au adoptat modificările legislației muncii din 2011 și în întregul lui urmărește reîntoarcerea la reglementările de dinainte de 2011. Cele mai importante dintre modificările propuse vizează:
- Reintroducerea contractului colectiv de muncă la nivel național în contextul în care Legea dialogului social nu reglementează posibilitatea încheierii unui contract colectiv de muncă la nivel național. Și în trecut contractul colectiv la nivel național era în proporție de 80% o reiterare a prevederilor Codului muncii și nu reușea să se aplice în mod eficient la diferitele sectoare economice. Este astfel nerealist să ne așteptăm ca un contract colectiv de muncă încheiat la nivel național, conținând niște reguli comune, poate să satisfacă interesele angajatorilor și angajaților, care variază foarte mult de la un sector de activitate la altul și chiar de la o companie la altă.
- Negocierea individuală și colectivă a obiectivelor de performanță individuală, negocierea colectivă a fișei de post. Supunerea acestui subiect negocierii colective ar afecta puternic prerogativa angajatorului de a-și organiza afacerea și de a stabili o strategie de creștere economică prin fixarea obiectivelor comerciale dorite. Este nefiresc ca angajatorul să nu poată stabili obiective de performanță decât cu acordul angajatului, putându-se ajunge la situații în care stabilirea planului de afaceri să nu fie posibilă fără aprobarea unor membri de sindicat.
- Eliminarea criteriului de performanță care stă la baza selecției angajaților afectați de concedierile colective. Întrucât concedierile colective se fundamentează pe motive economice, este normal ca angajatorii să departajeze între angajații care vor fi afectați de concediere în funcție de performanța lor. Introducerea acestei prevederi în Codul muncii în anul 2011 este considerată a fi unul dintre cele mai importante avantaje aduse Codului muncii, căci anterior, criteriile de selecție erau unele sociale, fiind protejati angajații cu o situație familială sau socială mai dificilă, indiferent de performanța lor.
- Posibilitatea concedierii pentru necorespundere profesională doar pe durata perioadei de probă. Prevederea propusă limitează în mod absurd posibilitatea concedierii angajaților care nu corespund sau ajung să nu corespundă profesional locului de muncă ocupat, fiind nefiresc ca un angajator să aibă obligația de a ține pe post un angajat care nu are capacitatea de a îndeplini atribuțiile postului.
- Se propune extinderea protecției liderilor de sindicat împotriva concedierii, inclusiv cu privire la motive care nu țin de persoana lor și pentru necorespundere profesională, iar în ceea ce privește concedierea pentru motive care au legătură cu mandatul primit, se propune extinderea interdicției la concediere pentru o perioadă de doi ani de la încetarea mandatului lor.
Stadiu. La acest moment, proiectul de lege se află spre avizare pe masa comisiilor parlamentare ale Senatului, care este prima cameră sesizată. Termenul de adoptare tacită de către Senat este de 45 de zile și urmează a se împlini la o zi după vacanța parlamentară. După ce se va adopta de Senat, proiectul va fi trimis spre adoptare la Cameră Deputaților, unde va intra în circuitul pentru avizare la fiecare comisie parlamentară competentă, și, în cazul adoptării de către Camera Deputaților, proiectul va fi trimis spre promulgare Președintelui României.
- Proiect de lege privind modificarea şi completarea Legii dialogului social
Principalele modificări aduse de acest proiect de lege vizează:
- schimbarea modului în care se stabilesc sectoarele de activitate şi
- schimbarea prevederilor privind reprezentarea părţilor contractului colectiv de muncă.
În legătură cu primul aspect, notăm că în prezent sectoarele de activitate se stabilesc de către Guvern, în baza grupării domeniilor de activitate pe baza codului CAEN. Propunerea legislativă stabilește că sectoarele de activitate sunt sectoare ale economiei naționale care se stabilesc de către Consiliul Naţional Tripartit şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Astfel, pe de o parte se propune o procedură de aprobare mai complicată, în doi paşi, iar pe de altă parte, se elimină orice legătură cu codul CAEN, aspect care va putea favoriza lungi dezbateri cu privire la includerea anumitor domenii de activitate într-un sector de activitate sau în altul.
În legătură cu cel de-al doilea aspect, proiectul de lege prevede că, la nivel de societate, angajaţii sunt reprezentaţi de către sindicatele legal constituite şi reprezentative. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ, reprezentarea se face de către federaţia la care este afiliat sindicatul, dacă aceasta este reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte societatea. Reprezentanţii aleşi ai angajaţilor vor reprezenta angajaţii doar acolo unde nu sunt constituite sindicate.
Aşadar, se propune ca reprezentanţii aleşi cu participarea a peste jumătate din totalul de angajaţi să aibă dreptul să reprezinte angajaţii în negocierile colective doar atunci când nu sunt constituite sindicate, indiferent de numărul de membri şi reprezentativitatea sindicatului. Se pune fireşte întrebarea ce se întâmplă în societăţile în care sunt constituite sindicate, dar acestea nu sunt afiliate la o federaţie reprezentativă în acel sector. De asemenea, cum un sindicat poate fi înfiinţat de către cel puţin 15 persoane, se va putea ajunge în situaţia în care voinţa a peste 50% din angajaţi să fie înlăturată de voinţa unui procent mult mai mic de angajaţi, fapt care va atrage implicarea în negocieri a unei federaţii care cu certitudine nu cunoaşte mai bine decât reprezentanţii angajaţilor realităţile şi interesele concrete ale companiei la nivelul căreia au loc negocierile.
De asemenea, noua reglementare extinde drepturile federaţiilor sindicale reprezentative reglementând expres dreptul acestora de a interveni în negocierea unui CCM fără a fi necesară solicitarea expresă a sindicatului afiliat. Astfel, cât timp sindicatul constituit în societate este afiliat la o federaţie reprezentativă la nivel de sector, reprezentanţii angajaţilor nu au nici o putere reală la nivelul societăţii.
Stadiu. La acest moment, legea a fost transmisă către reexaminare înainte de a fi promulgată de către Preşedintele României. Conform regulamentului Camerei Deputaţilor, reexaminarea va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii.
Însă, prin reexaminare, Administraţia Prezidenţială solicită scăderea pragului de reprezentativitate al unui sindicat de la 50% cât este momentan şi reexaminarea prevederilor referitoare la reţinerea cotizaţiei sindicale din salariu în sensul asigurării dreptului angajatului de a consimţi la acest lucru. Aşadar, se pare că intrarea în vigoare a prevederilor menţionate mai sus nu pare să fie decât o chestiune de timp.
Şi această solicitare a Administraţiei Prezidenţiale este contestată de angajatori şi chiar şi de multe sindicate momentan reprezentative, din moment ce regula majorităţii este încetăţenită la un prag de 50%, acesta fiind un prag legitim de reprezentare a voinţei colective a angajaţilor.
- Proiect de lege privind negocierile colective de muncă
Proiectul de lege privind negocierile colective de muncă vizează în principal modificarea prevederilor cu privire la negocierile colective, contractele colective de muncă și reprezentativitatea organizațiilor sindicale și patronale cuprinse în Legea dialogului social şi reglementarea acestor aspecte printr-un act juridic distinct.
Prevederile proiectului de lege au în vedere revenirea la dispoziții anterioare intrării în vigoare a Legii dialogului social sau promovarea unor dispoziții chiar mai restrictive.
Principalele modificări aduse de acest proiect de lege au în vedere:
- Reintroducerea contractului colectiv de muncă unic la nivel național. Această propunere am discutat-o şi la punctul 1 de mai sus;
- Şi aici regăsim propunerea ca obiectivele de performanță și criteriile de evaluare profesională să fie negociate colectiv, cu privire la care am comentat la punctul 1, de mai sus;
- Se propune aplicarea contractelor colective de muncă încheiate la nivel de grup și de sector în toate unitățile în care părțile semnatare au membri. Noua reglementare presupune ca un contract colectiv de muncă să se aplice la angajatori și unor angajați care nu au participat la negocierea lui, încălcându-se astfel principiului conform căruia contractele se aplică doar părților care l-au încheiat;
- Se propune reducerea numărului minim de angajaţi care determină obligativitatea negocierii colective la nivelul unei unităţi de la 21 la 15 angajați;
- Se propune sancționarea angajatorului pentru neinițierea negocierii colective, deşi acest fapt este reglementat şi de legislaţia actuală, iar reprezentanții angajaților au posibilitatea de a iniția negocierea colectivă ori de câte ori aceasta nu a fost inițiată de către angajator;
- De asemenea, se introduce obligația de negociere anuală a salarizării, programului de muncă, duratei timpului de muncă și de odihnă. Lăsând la o parte faptul că din nou o serie dintre aspectele propuse pentru negociere anuală ţin, de fapt, de prerogativa exclusivă a angajatorului de a-şi organiza activitatea (de ex. programul de muncă), alte aspecte sunt suficient reglementate chiar în Codul muncii (de ex. timpul de muncă şi timpul de odihnă), în timp ce întreaga obligaţie de renegociere anuală nu are sens într-o iniţiativă ce urmăreşte să asigure pace şi stabilitate socială, permiţând încheierea de contracte colective pe un termen de până la 5 ani.
Stadiu. Proiectul a fost respins de Senat la data de 29 iunie 2015, Senatul fiind prima cameră sesizată. Pe cale de consecință, proiectul a fost trimis la Camera Deputaților – care este deci camera decizională, și aici va urma circuitul obișnuit al procesului legislativ: avizarea de către comisiile relevante ale Camerei Deputaților, pronunțarea Camerei Deputaților cu privire la adoptarea sau respingerea sa și, în cazul unui răspuns favorabil, proiectul va fi trimis spre promulgare Președintelui României.
- Proiect de lege privind conflictele colective de muncă
Proiectul de lege nu aduce foarte multe modificări faţă de prevederile actuale ale Legii 62/2011 a dialogului social, majoritatea prevederilor fiind aproape neschimbate.
Spiritul general al proiectului de lege este de a reglementa modul în care organizaţiile patronale sau sindicale de la nivel superior se pot implica în activitatea celor de la nivelurile inferioare de organizare. Mai mult decât atât, prevederile proiectului de lege nu respectă echilibrul dintre protecţia socială a angajaţilor şi interesele economice ale angajatorilor, limitând astfel previzibilitatea şi transparenţa costurilor forţei de muncă.
Proiectul prevede posibilitatea de a deschide conflicte de muncă în cazul refuzului angajatorului de a consulta organizaţiile sindicale sau a reprezentanţilor angajaţilor cu scopul încheierii unui acord privind:
- a) condiţiile în care pot avea loc reduceri temporare de activitate;
- b) metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care urmează a fi concediaţi;
- c) stabilirea criteriilor de normare a condiţiilor de dimensionare a activităţii şi a cerinţelor de aplicare.
Proiectul reglementează și posibilitatea declanşării conflictelor de muncă pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă – fapt care înlătură chiar garanția angajatorului conform căreia, prin încheierea contractului colectiv de muncă, negocierea colectivă se atinge și asigură un minimum de pace și stabilitate socială.
Stadiu. Momentan, proiectul se află în dezbatere pe masa comisiilor parlamentare din Senat, care este și prima cameră sesizată. După ce se va adopta de către Senat (termenul de adoptare tacită fiind de 45 de zile și urmând a se împlini după vacanța parlamentară, la 12 zile de la reluarea activității Senatului), proiectul va fi trimis spre adoptare la Camera Deputaților. Dacă va fi adoptat, proiectul va fi trimis spre promulgare Președintelui României.
(Foto: Gabriel, www.flickr.com)
Citeşte şi Detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale. Ce spune legea
De acelaşi autor: Dialogul social – miza modificării Legii nr. 62/2011
