Doi ani petrecuţi în capitala celei mai ciudate ţări din Europa

În Bruxelles, la intersecţia dintre Rue de l’Étuve şi Rue des Grands Carmes, se află statuia-simbol a oraşului, Manneken Pis, având ca dată de naştere anul 1388. Nu doar legendele care îl însoţesc fac din băieţelul de bronz, de doar 61 de cm, o atracţie pentru orice călător prin Capitala Belgiei, ci şi faptul că, zilnic, acestuia i se schimbă îmbrăcămintea: câteva sute de costume, adunate de o asociaţie ce-i este dedicată, îl înveştmântează mereu altfel, conform cu sărbătoarea din calendar a zilei respective. Aşa se face că-l poţi vedea în chip de primar al Bruxelles-ului, de judoka, de marinar, de simbol al luptei contra SIDA sau… de ţăran român.

Aceasta este povestea coperţii unei cărţi pe care am citit-o pe nerăsuflate în acest weekend: “Jurnal bruxellez“, apărută la Editura Tandem Media şi avându-l ca autor pe Bogdan Matei. Şi este, poate, locul de unde începe sau unde se termină povestea celor doi ani pe care autorul i-a petrecut la Bruxelles (2011 – 2013).

Probabil că mulţi dintre voi aţi vizitat, ca şi mine, capitala europeană, cu ghidul turistic în mână. Şi, probabil, că aţi văzut / bifat acolo, ca şi mine, locuri şi obiective “to be seen”.

Ceea ce aduce nou autorul acestui jurnal este perspectiva lumească, a trăitorului de zi cu zi în acest “Turn Babel, în care franceza şi olandeza nu-s decât fundalul sonor pe care se pot auzi toate limbile pământului“.

De formaţie jurnalist, de origine – din Piatra Neamţ, de conjunctură – “Housekeeper“ şi “Babysitter“ pentru propria familie şi copil, în context belgian, Bogdan Matei este, timp de doi ani, un atent observator al vieţii, aşa cum se trăieşte şi se vede ea, din inima Europei. Nu-i scapă nimic, de la mişcările de pe scena politică locală, la evenimentele majore ale lumii, de la multiculturalitatea instituţiilor, la evoluţiile din campionatul românesc de fotbal, de la cifrele privind infracţionalitatea şi până la modelul de educaţie a copiilor într-o grădiniţă catolică, frecventată, deopotrivă, de localnici, de chinezi, de islamişti şi de est-europeni.

Scris fără inhibiţii şi fără false pudori, jurnalul este viu, colorat şi plin de personaje pitoreşti, precum Maria, o bulgăroaică în slujba proprietarului irlandez al imobilului unde locuieşte familia autorului la Bruxelles, pe post de administrator, sau precum “Doreii”, foarte prezenţi în peisaj, indiferent de naţionalitatea lor. Dar şi de menţionări, elegante, ale unor personaje-instituţii ale ţării: George Simenon, Jean-Claude Van Damme ori Ştrumfi.

Avem în paginile cărţii şi descrieri obiective de muzee, în realizarea cărora belgienii acţionează “impecabil”, şi prezentări de parcuri, târguri, expoziţii, şi experienţe din supermarketuri. După toate gusturile. Şi mai avem şi mici incursiuni în ţări vecine şi nu doar: Olanda, Germania, Franţa, Italia, Irlanda…

Vedem, prin ochii autorului, greve, prezenţe politice penibile în media, marşuri anticapitaliste, atacuri teroriste şi accidente auto ori aviatice. Toate, descrise într-un stil cât se poate de liber, aproape oral. Să nu fiţi surprinşi, aşadar, dacă veţi descoperi că se descrie pe sine, ironic, ca “Gherţoi de Militari” sau “Marele Popleacă” ori că descoperă amuzante asemănări onomastice între personaje belgiene şi româneşti. Spre exemplu, un episcop din Bruges, acuzat de pedofilie, se numeşte Vangheluwe. Bogdan Matei nu se fereşte de superlative. Aflăm, astfel, de la el, că Belgia este considerată drept “cea mai bizară ţară din Europa” şi că “Charleroi este cel mai urât oraş din lume”. Cum să nu vrei să citeşti astfel de evaluări turistice, înainte de a pleca în vacanţă, măcar şi doar pentru a să ştii ce ai de evitat?!

În tot acest caleidoscop de observaţii, consemnări ori experienţe, se strecoară o notă discretă, la pagina cu numărul 87, în data de 27 aprilie 2012: “În locul oricărei lamentaţii proprii: La date la plus importante, dans la vie d’un home, est celle de la mort de son pére.” George Simenon, “Le fils”. Aşadar, un belgian citat pentru a marca ziua morţii tatălui autorului, dată care l-a prins la Bruxelles. Jurnalul bruxellez este un jurnal de viaţă…

Despre autor

Bogdan Matei (născut în 11 august 1971) este un jurnalist cu o îndelungată experienţă în presa scrisă şi de radio. Cei 25 de ani de veghe ziaristică şi-i i-a petrecut fie scriind pentru „Acţiunea”, „România liberă”, „Dreptatea”, „Cotidianul” ori „Tinerama”, fie vorbind de la microfonul Radio România Internaţional, Serviciul Publicistică-Analize-Sinteze, în calitate de Realizator, unde lucrează din 1998.

Editura: Tadem Media

An apariţie: 2015

Număr pagini: 270

Preţ: 30 lei