Articol de: Lilia Dicu, Daring Executive Coach
Am întâlnit mulţi oameni care, la întrebarea ce talent au, ridică din umeri şi îşi strâng buzele. „Păi, eu sunt un om obişnuit, fără talente”, pare să spună limbajul lor non-verbal. Dar imediat ce se schimbă cadrul şi îi observăm pe unii dintre aceşti oameni în altă situaţie, îi descoprim ca fiind apărători înverşunaţi ai unei idei, concept sau valori. Să fie perseverenţă, ambiţia de a nu te da bătut ori talentul de a crede în ceea ce este profund adevărat pentru tine? Nu ştim. Dicţionarul explicativ al limbii române explică talentul drept „aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare; talentat – persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile”. Conform definiţiei, tot ceea ce facem cu măiestrie sau ce practicăm, de multe ori, până când este remarcat de oamenii din jur, constituie un talent. Şi pentru că facem multe lucruri zilnic şi în multe dintre ele avem o dixteritate deosebită, se cheamă că avem şi multe talente, chiar dacă nu suntem conştienţi de ele.
