Interviu cu Bruno Medicina – Extreme Training

Bruno Medicina, Interviu cu Bruno Medicina - Extreme Training

Bruno Medicina a experimentat şi activat în multe domenii: vânzări, leadership, coaching, boardbreaking; a fost profesor de pian şi de fitness. Este pasionat de fizică cuantică, de călătorii, neuromarketing, psihologie, muzică clasică.

Bruno, ce te atrage cel mai mult dintre acestea şi de ce?

Cred că totul se reduce la «a face o virtute din necesitate». De vanzari m-am apucat pentru că studiile în muzică şi filozofie nu mă ajutau deloc din punct de vedere financiar, iar vânzările îţi creează o «forma mentis» îndreptată spre rezultate şi performanţă: cu cât eşti mai bun, cu atât câştigi mai mult. În acest mediu, explicaţiile despre insucces nu interesează pe nimeni. Deci, eşti în căutare permanentă de a-ţi îmbunătăţi metoda de lucru. În timp ce studiam partea teoretică a vânzărilor, mi-am dat seama că orice activitate umană are oarecum legătură cu vânzările:  fie ca este vorba despre leadership, seducţie, job etc., tot timpul vindem idei, soluţii, servicii, propria persoană. De fapt, întregul univers se bazează pe «schimb»: ofer ceva ce am în schimbul a ceva ce îmi doresc şi trebuie să conving interlocutorul că schimbul e convenabil.

Pornind de aici – din faptul că obiectivul meu este să înţeleg cum funcţionează universul – e clar că se poate vorbi despre orice şi, fiind eu însumi un devorator haotic de orice gen de informaţii, din nou, fac o virtute din necesitate: dacă ma apuc să-mi strâng ideile pentru mine însumi nu prea reuşesc, aşa că scriu articole sau îmi găsesc un public dispus să asculte ideile mele despre cele mai ciudate subiecte. Dacă sunt obligat să fac o expunere lineară, ideile se aşează într-o formă coerentă. Oricum, nimic e mai benefic învăţării decât să explici celorlalţi.

Ce te-a motivat cel mai mult să ţii seminarii de firewalking?

Posibilitatea de a crea un impact extrem de mare asupra oamenilor: nici o conferinţp sau un training obişnuit nu se compară cu aşa ceva. Când l-am experimentat pentru prima dată a fost un turning point în viaţa mea şi imediat mi-am zis că data viitoare voi fi eu trainerul. Şi aşa a fost.

Când ai mers prima dată pe cărbuni încinşi şi care a fost urmarea la nivel fizic şi mental?

E ceva care impactează la nivelul subconştientului: pe moment simţi un val de energie şi entuziasm, cum e normal şi crezi că acest lucru – pe cât de plăcut – este totul.

Apoi, în perioada următoare, realizezi că schimbarea e mai adâncă, că înfrunţi lucrurile altfel, că s-a produs în mode real o schimbare puternică.

Singurul regret este faptul că mulţi îl consideră un fel de «proba de curaj» când, de fapt, este un ritual de trecere, de depăşire a propriilor limite cu o componenţă spirituală foarte mare.

E clar că în ceea ce priveşte companiile, nu insist mult pe tema asta, dar atunci când publicul e potrivit, devine clar că focul e un pretext şi că obiectivul final este reprezentat de autocunoaştere, autodepăşire şi conexiunea cu ceva mai măreţ.

Care parte este mai dificilă: pregătirea pentru firewalking sau sesiunea de firewalking în sine?

Nici una, nici cealaltă în sensul că nu le percep ca pe nişte etape «dificile»: în momentul în care intri în flow, intri într-o conexiune emoţională puternică cu publicul şi ştii perfect ce ai de spus şi de făcut. De fapt, îmi dau seama că nu au existat două sesiuni de firewalking care să fie la fel: dincolo de o structura de bază similară, restul e improvizaţie de moment în legatură cu ce intuiesc că e bine şi că poate duce la starea emoţională potrivită. Daca ar fi muzică, ar fi mai mult jazz decât o sonată clasică.

Majoritatea celor care participă la seminariile tale aleg să treacă şi prin cărbuni încinşi. Care este motivaţia celor care nu o fac?

Ne place sau nu, este o experienţă care implică nişte riscuri, iar eu sunt primul care spune că cine nu se simte pregătit să nu o facă: simplul fapt de a se uita la ceilalţi produce oricum un rezultat puternic şi dacă subconştientul tău îţi spune că nu eşti pregătit, mai bine să-l asculţi decât să te forţezi.

Există vreo limitare/barieră mentală pe care nu ai reuşit să o depăşeşti?

În ciuda a ceea ce spun “guru” new age, limitele există peste tot şi nu prea are sens să te lupţi cu ele. Ceea ce este într-adevăr dificil este să deosebeşti limitele fizice reale faţă de cele care sunt create de mintea ta. Aceasta este adevărata provocare.

Eu cred că toţi suntem în drum spre creştere şi dezvoltare: chiar dacă sunt trainer, faţă de nişte maeştri adevăraţi pe care i-am întâlnit mă simt o nimica toată şi îmi dau seama cât de puţine ştiu şi cât de multe am de învăţat.

Pentru a folosi citatul unui maestru de-al meu – “Suntem toţi nişte elevi. Faptul că uneori împărtăşim câteva părţi din cunoştinţele noastre cu alţii, nu ne face maeștri.”

Deci, poţi să fii sigur că limitele personale pe care le am sunt nenumărate. Dar lucrez la ele.

Următorul tău seminar care include mersul pe cărbuni încinşi este pe 28 noiembrie. Spune-mi, pe scurt, de ce ar trebui oamenii să participe la Flowing to Success?

Pentru că în sfârşit, o să am o zi întreagă la dispoziţie şi pot să lucrez pe partea de obiective cu o metodă complet diferită: din motive organizatorice şi de timp limitat, mereu l-am făcut în stilul tradiţional; de data aceasta vom lucra la nivelul identităţii. Experienţa va fi mult mai adâncă şi va determina schimbări chiar şi pentru cei care deja au participat la ediţiile anterioare.

De fapt, din motive profesionale voi sta un timp destul de lung în străinătate, nu ştiu când va fi următorul seminar public. Aşadar, îmi doream ca acest seminar de pe 28 noiembrie să fie o “suma” de lucruri pe care le pot împărtăşi.