de Claudiu Cazacu, analist șef XTB România
Piețele de capital dezvoltate au fost foarte atractive pentru investitori în 2013, însă probabilitatea de apariţie a unor corecții severe în lunile următoare este în creștere, iar Bursa de Valori București nu face excepție.
Cu toate că pentru companiile listate la București indicii de evaluare prin raportare la profituri, active sau cifra de afaceri sunt mai atractivi în comparație cu cei din Germania sau SUA (în medie), destinul pieței locale e strâns legat de suișurile și coborâșurile sentimentului global. Capitalul extern este capabil să imprime trenduri ample, în timp ce investitorii locali au o abordare, în general, nu de formatori, ci de ”primitori” de direcție.
Dacă ne îndreptăm atenția spre situația actuală din piețele globale dezvoltate, este vizibilă detașarea investitorilor, care se apropie de situația de subestimare a unor riscuri. Indicele de volatilitate VIX este cu atât mai coborât cu cât nevoia de a ”cumpăra” protecție la eventuale mișcări dezavantajoase – în principal descendente – este mai mare. Luni, 24 februarie, VIX ajungea la 14 puncte, în preajma nivelurilor atinse înainte de criza financiară din 2007, deși încă la aproape trei puncte distanță de minimul, corespunzător optimismului extrem pre-2007.
Seninătatea cu care sunt privite investițiile în acțiuni ține de fluxul de bani nou creați de către Fed, dar și de optimismul privitor la economia reală americană, care pare a fi intrat pe o creștere durabilă. Încetinirea industriei și a serviciilor observată în cifrele recente e pusă pe seama vremii foarte reci, în timp ce abordarea principală rămâne optimistă. Marea întrebare este dacă nu cumva tocmai aici se găsește punctul slab al entuziasmului.
Revenirea din SUA convinge Fed să aducă politica monetară spre normal, reducând treptat până la zero injecțiile de lichiditate. Or tocmai acestea au dat investitorilor argumentul principal pentru a privi cu seninătate și uneori chiar euforie piețele de acțiuni, coborând simultan și volatilitatea. Fără ”scutul” Fed, și după ani buni de protejare artificală, investitorii s-ar putea trezi nepregătiți în înfruntarea cu furtunile viitoare.
Marjele de profit ale companiilor membre ale indicelui S&P500 se situează în prezent la maxime istorice (9% pentru componente recurente). Pentru a susține creșterea viitoare a profiturilor ar fi nevoie fie de un avans al marjei de profit (puțin probabil având în vedere că cele mai multe ineficiențe au fost deja eliminate pe parcursul crizei), fie de un avans al vânzărilor (dificil de obținut când piețele emergente se repliază, iar cele dezvoltate sunt în fața unei prudențe a consumatorilor în zona Euro și a unor dobânzi în creștere în SUA). Iar fără o susținere a tendinței de creștere a profiturilor, acțiunile devin vulnerabile.
În Europa, creșterea economică e încă fragilă, iar avansul estimat la 1% în 2014 este prea mic pentru a rezista la un scenariu nefavorabil determinat de factori adverși neanticipați în piețe – precum o accelerare a prețului mărfurilor agricole ori petrolului. BCE ar putea fi nevoită să intervină pentru a evita domolirea prețurilor până în zona în care deflația începe să fie luată în calcul, ajutând astfel piața de capital europeană, care ar putea performa, în termeni relativi, mai bine decât cea americană.
Raportat la România, dupa rezultatele financiare pozitive ale Transelectrica anul trecut si dupa listarile reusite ale Nuclearelectrica si Romgaz pe BVB, investitorii asteptau cu interes noile oferte din partea statului. Reintrarea Hidroelectrica în insolvență ridică semne mari de întrebare privind respectarea calendarului listării. Ar fi, în aceste condiții, o reușită măcar listarea până la finele lui 2014. Pentru a recupera din terenul pierdut, ar fi utilă o listare a unui actor important din mediul privat, dublată de o reformă a costurilor de tranzacționare și procedurilor de intrare pe piață pentru nerezidenți.
Riscuri importante se conturează și în China, a cărei economie orientată pe investiții pentru producție și infrastructură, susținute de creditare, trebuie să găsească o modalitate de ”aterizare lină” spre un avans anual al PIB mai lent, dar sustenabil. O problemă tot mai presantă e gestionarea calității în scădere a portofoliului de credite. Autoritățile publice au acumulat datorii, multe dintre ele nefiind trecute în raportările oficiale, astfel încât la nivel central s-a hotărât demararea unui audit pentru a evalua realitatea. Avansul anual al prețurilor imobiliare a încetinit în ianuarie după mai bine de un an, iar băncile au devenit mai selective sau chiar au oprit finanțarea nouă pentru companii din sectorul imobiliar.
Analizând cifrele, observăm că indicii americani au înregistrat în ianuarie o corecție care nu a depășit 10%, iar revenirea a fost puternică de atunci, S&P500 reușind chiar să atingă noi maxime istorice. În medie, după 1957 corecții de peste 10% au apărut la fiecare 1,5 ani. Dar situația a fost foarte diferită în perioada când Fed a utilizat injecțiile de lichiditate.
Au trecut patru ani din 2007 până la corecția de peste 19% din vara lui 2011 – care a avut atunci argumente serioase precum criza europeană, plafonul de datorie și scăderea ratingului SUA. Suntem la 2 ani și jumătate de la acea ajustare, și dacă privim perioada de după 2007 ca fiind una neobișnuită, alegând norma istorică a mai multor decenii, o ajustare de proporții pare a fi tot mai probabilă pe măsură ce înaintăm în 2014. Scenariul de scădere are în momentul de față argumente fundamentale dificil de ignorat, între care perspectivele pentru profiturile companiilor, re-orientarea dobânzilor în SUA pe măsură ce injecțiile de lichiditate sunt oprite și o posibilă criză în China.
Începând cu această primăvară, și cu șanse în creștere spre vară, investitorii ar putea să înfrunte o corecție severă, însemnând ajustări ale indicilor între 15 – 20% în piețele americane și germane, și cel puțin tot atât în cazul BVB.