Goana după clienţi şi dorinţa de a-i satisface au ascuţit creativitatea şi inovaţia

Goana dupa clienti si dorinta de a-i satisface au ascutit creativitatea si inovatia.

După părerea mea, criza a fost ca un duş rece. A trezit o parte dintre firmele devenite cam arogante, dar şi cam letargice în gloria lor. Le-a învăţat să schimbe sintagma liniştitoare „E loc pentru toată lumea” cu întrebarea „Ce să fac eu ca să ocup o felie cât mai mare din prăjitura care se numeşte piaţă şi care a început să scadă (aşa cum se lasă cozonacul prost gătit)?”.

De ce a scăzut prăjitura? Pentru că, în criză, clienţii, şi ei cam aroganţi şi nejustificat de cheltuitori la un moment dat, pentru că erau prea siguri de viitorul carierei lor şi de veniturile în creştere, au devenit precauţi. Dar nu doar mai precauţi, ci şi mai informaţi şi mai pretenţioşi. Chiar şi fără criză, mai devreme sau mai târziu, oricum ar fi devenit mai exigenţi. Spre binele nostru, criza a îndreptat, ce e drept cam violent, comportamente vicioase.

Vă amintiţi cum stăteam la coadă ca să ne cumpărăm o casă, o maşină, o excursie, haine şi ce mai credeam noi că ne trebuie? Vă amintiţi şi cum nu le găseam, cum eram adesea rău trataţi sau luaţi drept fraieri? Cum să ne purtăm acum cu furnizorii care ne-au umilit atunci când le era bine? Mai ales că unii dintre ei au rămas la fel. Nu au învăţat nimic, în afară de a se plânge. Vor da faliment şi se vor mira de ce. Îşi vor spune ce nedrepte sunt soarta, legislaţia, UE şi altele.

Dar ne-am ocupat destul de ei. Să ne gândim mai bine la firmele care şi-au învăţat lecţia. Chiar dacă, la un moment dat, îi cam ţineau la respect şi la coadă pe clienţi, au început să alerge după ei, s-au reinventat şi acum identifică oportunităţi în criză. Dacia, de exemplu, care le-a dat fiori celor mai respectabili producători auto germani. Dar şi angajaţi disponibilizaţi care, departe de a se lăsa înfrânţi, şi-au pornit mici afaceri profitabile.

Goana după clienţi şi dorinţa de a-i satisface au ascuţit creativitatea şi inovaţia. Au apărut analize SWOT şi managementul schimbării. Căci, aşa cum spunea Einstein, numai nebunii pot crede că se obţin rezultate diferite făcând aceleaşi lucruri. Şi a apărut o altă întrebare: „Ce să facem noi diferit, astfel încât clienţii să vină la noi, şi nu la concurenţi?”. Aceasta este o întrebare strategică. Vă asigur că şi-o pun tot mai multe companii. În ultimii doi ani, am condus workshopuri şi cursuri de strategie cât în cei aproape 20 de ani de când mă ocup de domeniul acesta, de care puţini erau interesaţi.

Criza a mai aşezat şi relaţiile angajatori-angajaţi. Primii au început să se uite cu mai mult respect şi atenţie la resursele umane, pe care le tratează acum diferenţiat. Pe de o parte, au făcut curăţenie, scăpând de alergicii la muncă, iar pe de altă parte, încurajează, motivează şi dezvoltă talentele, le pun în valoare competenţa şi creativitatea. Mai mult, le dau satisfacţie, aplicându-le în practică ideile bune şi recompensându-i. Temele comune, preferate în companiile creative şi performante, sunt: „Cum respectăm promisiunea de valoare pe care am făcut-o clienţilor?”, „Cum reducem costurile inutile, în special pe cele fixe?”, „Cum facem outsourcing pentru activităţile ce depăşesc sfera competenţelor noastre cheie şi distinctive?”.

Se pune problema acum care e rolul liderului în tot acest nou scenariu. În primul rând, acela de a fi el însuşi un pasionat, un vizionar, care le desfiinţează celor din jur teama de a greşi şi de a se exprima, care alocă resurse pentru implementarea ideilor bune şi îi recompensează pe cei merituoşi. Apoi, acela de a-şi transforma membrii echipei în fini observatori ai clienţilor pe care îi respectă şi vor să îi servească, în generatori de idei şi în maeştri ai inovaţiei.

Toate aceste lucruri se întâmplă la EXEC-EDU, care îmi doresc să fie o „companie-păun”. Aşa cum păunul are un corp mic, dar vânjos, şi o coadă bogat colorată, şi noi suntem o echipă mică de organizatori agili, curajoşi, fără inhibiţii, liberi să-şi exprime cele mai năstruşnice idei şi să găsească metodele de a le pune în aplicare. Ca dovadă că lucrurile stau aşa, peste 60% dintre cursanţii noştri au fost şi la alte cursuri în trecut sau au fost recomandaţi de foşti cursanţi.

Ideile cele mai valoroase ale ultimilor ani au fost, în primul rând, iniţierea unor mecanisme de comunicare pentru o cât mai bună înţelegere, dar şi satisfacerea nevoilor cursanţilor şi ale clienţilor noştri. Apoi, reducerea inteligentă a costurilor, pentru a avea resurse cu care să ne dezvoltăm competenţele generale şi specifice. Şi, nu în ultimul rând, creşterea numărului de parteneriate cu furnizori de valoare, români şi străini, ai unor cursuri cerute, dar deficitare sau inexistente în piaţă.