De la cosmetica trupului, la “cosmetica” minții [A]

Investitia in deschiderea unui cabinet de psihologie nu este mare

Am avut ocazia să mai scriu despre cabinetul de cosmetică al Nicoletei Ranteș și despre tehnologia de ultimă oră pe care o achiziționează pentru a-și trata clienții ca în viitor. De data aceasta, însă, discut cu Nicoleta aflată într-o nouă ipostază: recent, și-a deschis propriul cabinet de psihologie.

De când am discutat ultima oară despre “SF”-ul din cabinetul tău, ți-ai completat profilul cu acreditarea ca “psiholog clinician cu drept de liberă practică acreditat de către Colegiul Psihologilor“. De ce?

Pentru că, între timp, am absolvit facultatea de psihologie și m-am gândit că este timpul să trec din postura de client în cea de psiholog. Să aplic ce am învățat în facultate și, bineînțeles, din propria experiență de antreprenor, mamă și soție.

Psihologia este o pasiune mai veche, când ți-ai descoperit-o?

Mersul la psihoterapie, în momentele dificile, mi-a schimbat viața în bine. Am fost fascinată de cât de mult te poate ajuta să vorbești despre problemele tale cu o persoană în care poți avea încredere totală, fără să-ți fie frică că vei fi judecat sau respins.

M-am înscris la facultatea de psihologie în 2016, la vârsta de 35 de ani. Timp disponibil nu aveam, însă eram extrem de pasionată de această disciplină. Am tot amânat înscrierea, gândindu-mă cum voi arăta ca studentă printre copii de 18-20 ani. În fiecare săptămână, îmi găseam câte o scuză, ba că nu am adeverință, ba că nu am timp să-mi depun dosarul etc. După un timp, o prietenă de-a mea, care mă tot bătuse la cap să-mi urmez visul, mi-a spus foarte hotărâtă că se duce ea să mă înscrie. Acel moment a fost ca un “wake up call”. M-am înscris cu doar o săptămână înainte de începerea cursurilor. Spre marea mea surprindere, am descoperit că foarte mulți dintre colegii mei aveau peste 30 de ani, ba chiar aveam și colegi de 50 de ani. Din acel moment, am mers la cursuri relaxată și plină de încredere.

Parcursul meu prin psihologie a fost foarte interesant și frumos, fiind similar cu aranjarea pieselor unui puzzle, astfel încât, în final, am ajuns să realizez că vreau să practic psihoterapia.

Pasiunea pentru specializarea “psihologie clinică” am căpătat-o în anul II de facultate, de la una dintre cele mai carismatice și pasionate profesoare de psihologie clinică, Asist. Univ. Dr. Cristiana Haică. Ea a fost cea care ne-a dus în practică într-un spital de psihiatrie și ne-a învățat cum să ținem interviurile clinice cu cei mai vulnerabili pacienți, ajutându-ne să fim empatici față de problemele lor.

  • 265
  •  
  •  
  •  
  •