Articol de: Rodica Nicolae, redactor-sef
Indiscutabil, avem nevoie de vizionari. Fără ei, fără credinţa lor nestrămutată că în locul în care acum nu e nimic poate fi ceva, civilizaţia n-ar fi progresat. Roata, pasta de dinţi, mobilul, ziarul de scandal şi fermoarul au apărut după ce iniţial, nu existaseră. Şi asta, datorită celor care şi-au putut imagina viitorul în termeni cât se poate de concreţi. Chiar şi astăzi, în timp ce oamenii obişnuiţi cred că aproape nimic nou nu se mai poate ivi sub soare, „vizionarii văd viziuni” cu care ne populează rama unui tablou care va fi.
Avem nevoie de vizionari şi din alt motiv decât mai binele material. Ne sunt de folos optimismul, încrederea şi determinarea de care astfel de oameni dau dovadă şi care ne contaminează şi pe noi. În jurul sau în urma lor, ne aliniem încercând să zărim ceea ce lor le e atât de clar.
Cred, însă, că vizionarilor le-ar mai trebui câte ceva în bagajul de însuşiri. Le-aş mai recomanda, de exemplu, un strop de realism şi de simţ al priorităţilor. Mă pot lăsa sedusă de mirajul unor autostrăzi ori grădini suspendate, de teleferice pe post de transport în comun sau de pasaje subterane de la un punct cardinal al Bucureştiului la altul. Dar numai după ce, mai întâi, îmi sunt asigurate confortul şi siguranţa la suprafaţă.
La fel de util le-ar fi generatorilor de viziuni să se informeze, măcar din când în când, care este situaţia resurselor. Un sport cel puţin necesar pentru cei care visează mare, mult, profitabil şi de succes mondial, dar omit să investească în propriul vis ori îşi schimbă ochelarii cu care se uită la necesar.
Veţi obiecta, pe bună dreptate, că dotaţi şi cu aceste atribute, vizionarii n-ar fi aceiaşi, şi-ar pierde din creativitate, din talent şi inspiraţie. Atunci, nu-mi rămâne decât să le propun să se asigure că au întotdeauna lângă ei câte un constructor, adică un om cu picioarele pe pământ, în stare să pună de acord visul cu realitatea.
(Foto: Wendelin Jacober, www.flick.com)
