Parabola seminţelor

“Ţăranul îşi puse pe umăr sacul plin şi aruncă o mână plină de seminţe într-o parte. Continuând să meargă, făcu acelaşi lucru în cealaltă parte şi tot aşa. O parte din seminţe a căzut într-o zonă stâncoasă unde păsările au venit şi le-au mâncat; altele au căzut pe un teren nisipos şi au început să crească, dar mai târziu s-au uscat pentru că nu au existat condiţii bune pentru a se dezolta. Altele, însă, au căzut pe un sol bun, umed şi bogat, unde au prins rădăcini adânci şi au dat fructe dulci şi sănătoase. Ţăranul avu grijă de ele şi fu foarte fericit de rezultatele muncii sale.”

Să ne gândim la aceste seminţe ca fiind gândurile noastre, la condiţiile de mediu ca la felul nostru de a vedea şi de a percepe lucrurile în viaţă, la procesul de dezvoltare a seminţelor ca la modul în care cultivăm şi transformăm gândurile bune în activităţi fructuoase.

Haideţi să împărtăşim cu bucurie şi celorlalţi aceste fructe şi toată această bucurie ni se va întoarce înzecit! Alegeţi voi condiţiile de mediu pe care doriţi să le trăiţi astăzi!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •