Articol de: Daniel Anghel, Partener Liderul Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridica al PwC România Carmen Argeșeanu, Senior Manager PwC România
În ceea ce privește legislația de securitate socială aplicabilă, în cazul lucrătorilor detașați, au fost identificate mai multe situații ce pot fi întâlnite în practică:
- atunci când lucrătorul detașat este nevoit să utilizeze telemuncă în contextul în care nu poate avea acces la locul muncii declarat din statul membru gazdă, dar totuși se află pe teritoriul acestui stat, situație în care detașarea sa nu este afectată, iar lucrătorul rămâne supus legislației de securitate socială a statului în care plătește contribuții sociale;
- atunci când la data introducerii restricțiilor de circulație, lucrătorul detașat nu se află pe teritoriul statului membru în care urma să își desfășoară activitatea, drept pentru care primul pas este să verifice în ce măsură îi este interzisă intrarea pe teritoriul statului respectiv și să contacteze autoritatea competentă în materie de securitate socială care a emis formularul portabil A1, pentru clarificări suplimentare și dacă este cazul, pentru a solicita modificarea formularului emis.
Situația care ar fi putut ridica cele mai mari probleme practice este cea privind lucrătorii care desfășoară activități dependente în două sau mai multe state membre. În astfel de cazuri este aplicabilă legislația statului membru în care se desfășoară activitatea, pe motiv că activitatea lucrătorului în statul membru de reședință reprezintă mai puțin de 25% din timpul de lucru/ veniturile acestuia. Totuși, Comisia Europeană a fost de părere că în contextul în care analiza legislației de securitate socială aplicabilă unor astfel de lucrători se face având în vedere o perioadă de referință de 12 luni, creșterea timpului de lucru în statul de reședință din cauza pandemiei nu ar trebui să aibă un impact asupra legislației de securitate socială aplicabilă, mai ales dacă un formular portabil este deja emis de către autorități.
În oricare din situațiile de mai sus, lucrătorul poate să beneficieze de asistență medicală atât în statul de reședință, cât și în statul în care își desfășoară activitatea, în baza asigurării și a formularului S1.
Citește și: Când soarta ne dă lămâi, noi facem limonadă la ediția digitală a Fuckup Nights București Vol. IV
Deși recomandarea Comisiei Europene este ca statele membre să fie flexibile în a permite lucrătorilor să rămână supuși legislației de securitate socială aplicabilă anterior introducerii măsurilor restrictive în contextul pandemiei COVID-19, până la acest moment nu am văzut în practică o evoluție diferită a autorităților române implicate în emiterea acestor formulare europene.
În continuare, emiterea formularului S1 care dă dreptul persoanei de a beneficia de prestații medicale, este condiționată de existența formularului A1. Cum emiterea formularului A1 este o procedură birocratică și de lungă durată, situând România din punct de vedere al numărului de documente solicitate și al duratei de procesare, în urma tuturor statelor europene, rămâne de văzut cum ar putea angajatorii români să răspundă în timp real provocărilor economice actuale.
Tot ce putem spera este ca reprezentanții Ministerului Muncii să aibă în vedere și o digitalizare a proceselor de emitere a formularelor europene și, de ce nu, o centralizare a acestora sub umbrela unei singure instituții, dacă acest lucru este mai eficient.
Sursa foto: Unsplash
