Psihologia cumpărăturilor din panică
Este o clară diferenţă între pregătirea dezastrelor şi cumpărăturile pe motiv de panică, explică Taylor.
În cazul uraganelor sau inundaţiilor, majoritatea persoanelor au o ideea clară în legătură cu articolele de care au nevoie. Dar, dat fiind faptul că acum nu este clar ce efecte va avea Covid-19, sunt multe incertitudini şi acestea impulsionează cheltuielile.
Cumpărăturile din panică, semnalează Taylor, sunt alimentate de anxietate şi disponibilitatea de a face orice pentru a-şi calma temerile, precum a sta la coadă mai multe ore sau a cumpăra mult mai mult decât este necesar. Cumpărăturile nervoase ajută persoanele să simtă că deţin controlul asupra situaţiei, spun experţii.
„Lumea simte nevoia de a face orice ar fi proporţional cu ceea ce percep a fi nivelul crizei. Ştim că spălatul pe mâini şi măsurile de igienă în caz de tuse reprezintă tot ceea ce trebuie să facem pentru moment”, mai spune Taylor.
„Dar, pentru mulţi, spălatul pe mâini pare a fi prea ordinar. Acesta este un eveniment dramatic şi, de aceea, este nevoie de un răspuns dramatic, motiv pentru care persoanele îşi risipesc banii în speranţa că se protejează”, a adăugat el.
Savage, se pronunţă, la rândul său, pentru alte principii în joc, precum aversiunea faţă de a pierde ceva. „Dacă apoi ne dăm seama că avem nevoie de hârtie igienică şi nu am cumpărat-o când am avut ocazia, realmente ne simţim rău”, afirmă el.
În final, mentalitatea de turmă explică, de asemenea, acest comportament. Experţii spun că simplul fapt că o persoană cumpără din panică, poate face ca şi alţii să procedeze la fel.
Taylor menţionează că aceste cumpărături din panică apar excesiv pe reţelele de socializare şi în mass-media. „Asta amplifică senzaţia de lipsă şi, la rândul său, influenţează cumpărăturile din panică”, explică el.
O reacţie naturală?
Fără îndoială, unii cercetători consideră că eticheta de „panică” poate fi puţin înşelătoare şi că adevărata „panică” este rară, rezervată pentru situaţii în care moartea este iminentă. Panica este o stare subiectivă, emoţională şi, ceea ce observăm în realitate, este comportamentul, afirmă Ben Oppenheim, director senior la Metabiota.
„În momentul în care cineva citeşte articole sau mesaje pe twitter privind întreruperile în lanţul de aprovizionare din China şi lipsa de măşti din Hong Kong, ia decizia de a se aproviziona cu măşti pentru cazul de penurie. Poate părea că aceasta este panică, chiar dacă este bine gândită”, precizează el.
Într-un studiu din 2010, Owen Kulemeka, de la Universitatea din llinois (SUA) a scris că majoritatea acestor cumpărători sunt doar organizaţi şi „cei care întârzie cu aprovizionarea invocă informaţii contradictorii şi lipsa de resurse (se tem să cumpere produse care se vor deprecia în cazul în care dezastrul nu se va produce) drept motive pentru faptul că aşteaptă până în ultimul minut”.
De asemenea, există o continuitate în modul în care persoanele reacţionează la crizele masive, precizează Helene Joffe, profesor de psihologie la University College de Londres. „Persoanele recurg la ceea ce ştiu deja în legătură cu ameninţări similare”, subliniază ea.
Joffe semnalează cum unii au legat Covid-19 cu epidemia de SARS (sindrom respirator acut grav), un coronavirus diferit, care a provocat mai multe decese în 2003.
„Legătura cu SARS atenuează senzaţia de risc. Alţii au relaţionat Covid-19 cu ciuma neagră, care, pe de altă parte, amplifică senzaţia de risc”, a adăugat profesorul de psihologie.
Ingredientul critic este informarea, spune Oppenheim. „Dacă putem aborda temerile publice şi neliniştile, ar fi posibil să reducem panica şi cumpărăturile de ultimă oră”.
