Cum arată România antreprenorială?

Fără a avea pretenţia unei radiografii a mediului de afaceri românesc, studiul pe care l-am ales pentru  această ediţie dedicată antreprenoriatului ne oferă o perspectivă asupra percepţiilor pe care micul antreprenor român le are cu privire la mediul de afaceri. Vom regăsi un profil destul de omogen al micului  intreprinzător şi vom avea un prilej de refl ecţie asupra motivaţiilor din spatele succesului sau al eşecului său.

Pentru început, ne interesează între ce coordonate funcţionează întreprinzătorii români.

Cum arată mediul antreprenorial?

În opinia majorităţii antreprenorilor, mediul antreprenorial românesc se caracterizează printr-un grad ridicat de impredictibilitate, determinată de instabilitatea fi scală şi legislativă. În acest sens, citatele celor intervievaţi sunt grăitoare: „În ţara asta, în fiecare zi se schimbă câte ceva – legislaţie, taxe, impozite”. Lipsa de etică din mediul de afaceri contribuie, de asemenea, la starea de incertitudine. Mulţi dintre antreprenori se plâng de faptul că: „Nerespectarea promisiunilor încă funcţionează la noi”; „Într-o economie de piaţă în care se spune că trebuie să îţi tratezi clienţii cu seriozitate, să răspunzi, să fi i serios, nu se întâmplă asta”; „Aici, a te ţine de cuvânt este discutabil”. Din acest motiv, cei intervievaţi nu au dat prea multe repere din categoria antreprenori de succes, întrucât „Marea majoritate a celor de succes sunt fără scrupule”. Ion Ţiriac a fost singurul antreprenor menţionat mai des, pentru că imaginea sa de om de afaceri nu e afectată de nici un scandal major. Este resimţită, de asemenea, lipsa iniţiativelor locale de încurajare şi educare a spiritului antreprenorial.

Cum arată antreprenorul român?

Într-un astfel de context imprevizibil, trăsăturile personale ale antreprenorului şi puterea lui de

adaptare la mediu sunt percepute de majoritatea ca având o mai mare însemnătate decât o pregătire profesională temeinică („Noi suntem mai creativi, de aceea reuşim să găsim mereu o portiţă”). Este vorba despre un fel de „ingeniozitate în rezolvarea problemelor” greu de explicat şi pe care, mai degrabă, o ai sau nu o ai ca antreprenor. Astfel, în viziunea antreprenorilor intervievaţi, antreprenorul roman este cel mai adesea autodidact, porneşte şi conduce afacerea mai degrabă din intuiţie, fără o planificare şi organizare detaliată şi pe termen lung. La acest nivel, se poate vorbi, deci, despre un antreprenoriat pe „propria experienţă şi propriul buzunar”, foarte puţin sau chiar deloc fundamentat într-o şcoală.

Mulţi antreprenori şi-au deschis afacerile după ce au petrecut câţiva ani ca manageri într-o  companie. În mod paradoxal, printre cei care nu se afl au în dificultate în perioada de start a recesiunii erau cei care avuseseră mai puţină experienţă managerială înainte de a începe propria afacere.

De ce o afacere pe cont propriu? Motivele principale care i-au determinat pe antreprenorii români să pornească o afacere sunt: nevoia de libertate/independenţă – ierarhică sau materială – şi sesizarea unei oportunităţi de afacere. Cei care au început mai devreme în antreprenoriat, fără a avea o expe rienţă mare de muncă, sunt mai motivaţi de realizarea fi nanciară decât

cei cu peste trei ani de experienţă de muncă anterioară antreprenoriatului.

Pe de altă parte, motivaţiile care, potrivit teoriilor, „împing” spre pornirea unei afaceri – urmarea unui model familial, starea de şomaj sau „tentaţiille” venite din partea statului

– sunt mai degrabă marginale în rândul antreprenorilor români.

Antreprenor fără business plan

Aproape jumătate dintre antreprenori nu au un plan de afaceri. Planificarea strategică este o componenta secundară pentru antreprenorii români, achiziţionarea echipamentelor şi alegerea oamenilor fiind vitale pentru ei.

Studierea pieţei sau a produsului este o etapă mai puţin importantă. Antreprenorul român se defi neşte mai degrabă în opoziţie cu managerul şi având trei trăsături proeminente: asumarea riscului, fl erul şi motivaţia dată de bani/profit.

Cum priveşte antreprenorul român eşecul?

Cauzele percepute ale eşecului în afaceri ţin atât de context, cât şi de antreprenor. La nivel contextual, este menţionată, în primul rând, conjuncture actuală a pieţei, descrisă în termeni de „a venit criza”, „a căzut piaţa” şi materializată în scăderea consumului. O altă sursă de eşec este lipsa de seriozitate a colaboratorilor sau a potenţialilor parteneri de afaceri („primeam cereri, dădeam detalii, dar apoi nu se mai concretizau, nu mă mai contactau”).

De asemenea, un număr mare de antreprenori mărturisesc că asocierea cu rude sau prieteni a fost sursa eşecului.

La nivel personal, deficienţele în organizarea şi planifi carea afacerii sunt menţionate în principal (lipsa unei strategii de business bine definite – „viziunea fără strategie te duce la eşec”). Pe locul doi se află gestionarea defi citară a capitalului material şi uman.

Acesta nu este sfârşitul

Studiul ne prezintă o Românie antreprenorială intuitivă, needucată, închistată în propriile limite, în care antreprenorii ignoră activităţile de promovare, au relaţii defi citare cu angajaţii, nu acordă atenţie planificării bugetare şi au o cunoaştere minimă a pieţei pe care activează.

Este o Românie antreprenorială curajoasă, pentru că, în ciuda lipsurilor, merge mai departe, visează, creează şi învaţă. Deocamdată, din propriile greşeli.