Elizabeth Gilbert este cunoscută în mediul artistic drept autoarea lucrării „Eat, Pray, Love”. Cariera ei, însă, a început în jurnalism.
Până să ajungă o scriitoare celebră, ea a lucrat pentru publicații precum revista GQ și The New York Times. Anii petrecuți în mediul jurnalistic au pregătit-o pentru a deveni o autoare talentată și premiată. Anul trecut, cartea lansată „The Signature of All Things” a fost desemnată de publicația Time drept una dintre cele mai bune zece cărți ale lui 2013.
De unde atât de multă inspirație? Ea a vorbit despre actul creativ pe care îl consideră un „parteneriat ciudat între muncă unui om și misterul inspirației”, într-un interviu acordat celor de la copyblogger.com.
Elizabeth nu are un secret pentru modul în care creează. Scrie în funcție de sezon, așa cum ea însăși mărturisește în interviu, iar atunci când nu scrie se documentează pentru materiale viitoare sau se ocupă de promovarea cărților pe care le-a lansat deja.
Ca orice artist, are ritualurile ei de creație. Atunci când simte ca are ce scrie, se izolează pentru o perioadă și cu o cană de ceai și multă liniște, rândurile încep să curgă. Își stabilește ca două ore pe zi să stea la birou și să scrie, oricât de puțin, iar toate ideile importante despre poveste, personaje, le notează pe bilețele.
În ceea ce privește productivitatea, Elizabeth recunoaște că ea nu dă randament decât până la 11 dimineața. Până atunci totul este scris, spune ea, mult mai bine. Preferă în același timp să lucreze cât mai de dimineață după un somn bun pentru că așa știe sigur că nu începe agitația.
„De obicei, mă trezesc cu o soluție pentru problema de creativitate pe care am avut-o cu o zi înainte, iar apoi fug repede la birou ca să nu pierd ideea. De la ora 14, deja devin inutilă”, explică Elizabeth.
Întrebată cum face față blocajelor de creativitate, scriitoarea spune că încearcă să treacă peste ele cât mai relaxat posibil. Nu se luptă cu blocajele, ci încearcă să se încurajeze și să se „miuiască” în a se întoarce la muncă.
„Scriitorii pot fi unii dintre cei mai dramatici oameni, dar dacă stai să te gândești, miza în arta de a scrie e mai …nimic. Adică nimeni nu a murit pentru că cineva a primit o recenzie negativă a unei cărți în New York Times. E pur și simplu artă. Și oricât de frumoasă e arta, și oricât de mult o iubim, nu există, în realitate, vreo urgență în actul artistic”, este de părere Elizabeth.
„Nimic nu este practic în joc. Pur și simplu trebuie să încerci să creezi ceva frumos sau un lucru mic, sau ceva experimental. Nu contează. Important este să te bucuri de arta creației. E artă”, mai spune scriitoarea.
Contează să ai o oarecare disciplă în muncă, spune ea, dar consideră, în același timp, că nu trebuie să ajungem la perfecționism. „Nimic nu este mai puțin eficient decât perfecționismul”, este de părere scriitoarea.
„Nu avem timp pentru a căuta perfecțiunea. Mai bine continuăm să mergem mai departe”, mai spune Elizabeth.
