Articol de: Dumitru Borţun Preşedintele Juriului de Onoare al Asociaţiei Române de Relaţii Publice
Apariţia Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice (ARRP), în 1995, a răspuns unei nevoi sociale. Nici democraţia, nici economia de piaţă nu pot deveni funcţionale în absenţa unei comunicări eficiente la nivel societal, adică în absenţa unor specialişti veritabili în comunicare şi relaţii publice.
De aceea, noua profesie avea nevoie de identitate, de vizibilitate, de credibilitate. Principala realizare a Asociaţiei este recunoaşterea oficială a profesiei de „specialist în relaţii publice”, aşa cum este definită în Clasificarea Ocupaţiilor din România – COR, Ocupaţia 2447.019. Faptul că ARRP este membru al Confederaţiei Europene de Relaţii Publice, membru fondator al Global Alliance on Public Relations and Communication Management şi că mai mulţi membri ai asociaţiei sunt şi membri ai International Public Relations Association le facilitează membrilor valoroase schimburi internaţionale.
Acestea i-au pus pe profesionişti în contact direct cu evoluţia domeniului în plan mondial, iar ARRP a funcţionat ca interfaţă între industria de PR din România şi cea din afară. Alături de facultăţile de profil şi de firmele multinaţionale, ARRP a fost un „cărăuş”, care a adus în ţară know-how-ul cel mai recent, de pe „ultima frontieră” a profesiei.
Misiunea ARRP se concretizează în următoarele principale ţeluri:
• să promoveze identitatea profesiei de specialist în Relaţii Publice; • să contribuie la conştientizarea rolului esenţial al Relaţiilor Publice în societăţile democratice; • să impună diferenţierea acestei profesii de alte ocupaţii şi profesii din sfera comunicării sociale;
• să sprijine profesionalizarea celor care exercită activităţi de Relaţii Publice în instituţii publice sau în firme comerciale; • să ofere un forum de dezbatere a problemelor specifice profesiei;
•să ofere oportunităţi de perfecţionare şi să promoveze prin forme variate excelenţa în practicarea Relaţiilor Publice;
•să protejeze interesele profesionale ale specialiştilor în Relaţii Publice din România.
Pentru următorii ani, ne-am propus o participare mai activă la reglementarea legislativă a comunicării sociale, în general, şi a profesiei, în particular.
În România, circa 15.000 de oameni lucrează într-o structură de Relaţii Publice. Câţi dintre ei sunt specializaţi în şcoli de profil este greu de spus. ARRP are, în acest moment, 159 de membri, adică 1% din totalul celor care lucrează în domenii care presupun, într-un fel sau altul, realizarea comunicării unei organizaţii sau managementul acesteia.
Dintre aceştia, cea mai vulnerabilă categorie este cea a specialiştilor din instituţiile publice. În aproape toate ministerele şi agenţiile guvernamentale, relaţioniştii au statutul de funcţionar public, inclusiv directorii de departamente. În unele ministere, lucrurile stau mai bine: directorul Departamentului de Relaţii Publice este ridicat la rangul de consilier al ministrului, pentru a i se asigura un statut compatibil cu funcţia sa reală, de participant la procesul decizional.
Dar lucrurile nu stau la fel peste tot. Amatorismul comunicării din instituţiile publice influenţează calitatea guvernării şi, prin aceasta, grevează asupra viitorului acestei naţiuni. Evenimentele care domină agenda publică din aceste zile ne arată un lucru foarte grav: lipsa de comunicare între guvernanţi şi guvernaţi scoate oamenii în stradă şi îi îndreaptă împotriva guvernanţilor, împotriva întregii clase politice, împotriva democraţiei ca formă de exercitare a puterii politice. Acolo unde nu există comunicare, creşte nivelul violenţei.
