Articol de: Anca Crahmaliuc - Marketing & Communication Manager, SIVECO România
Trebuie precizat că vorbesc în numele şi despre o organizaţie comercială, o entitate, o colectivitate de oameni. Iar colectivităţile au individualitate, ca şi persoanele. Sunt nişte organisme vii, şi orice fiinţă are o poveste.
Aşa cum un individ pleacă în viaţă cu nişte date genetice, primeşte o educaţie şi se dezvoltă prin experienţele pe care le are, şi organizaţiile au un parcurs. Siveco a ajuns la 22 de ani. Este o vârstă asemănătoare celei pe care o are un om aflat la maturitate. Remarcabil este faptul că, în evoluţia foarte tumultuoasă a organizaţiei, în timpuri economice de toate felurile, în creşterea spectaculoasă de la doi oameni la peste o mie, Siveco şi-a păstrat caracteristica principală imprimată de fondatori: este vorba despre tenacitatea cu care sunt urmărite obiectivele și perseverenţa de a discuta până la găsirea soluţiei optime.
Au fost şi situaţii în care s-a renunţat la unele proiecte, dar doar după ce s-au epuizat absolut toate posibilităţile de soluţionare. De exemplu, la un moment dat, s-a investit foarte mult într-un proiect în Croaţia. S-a lucrat intens vreun an şi jumătate, dar licitaţia a fost câştigată pe considerente de protecţionism local. A fost frustrant atunci, dar ştim că am făcut tot ce a depins de noi şi a fost omeneşte posibil.
Aceasta ar fi trăsătura noastră dominantă. Iar ea ne individualizează, în sensul în care, atunci când apare un proiect dificil pe piaţă, toată lumea vine către noi, ştiind că nu vom abandona, oricât de greu ar fi. Irina Socol are chiar o vorbă pentru renumele pe care ni l-am făcut: „Suntem chemaţi ori de câte ori apare a critical mission”.
Cam asta este povestea noastră, fie că o spunem noi, fie că o creează ceilalţi despre noi. Dar, până la urmă, noi suntem o organizaţie de ingineri (şi eu sunt inginer), ceea ce înseamnă că preferăm realitatea, pământul solid de sub picioare. Ne-ar plăcea fanteziile, dar ele nu sunt durabile. Deci, vorbim despre oameni foarte pragmatici şi decenţi, care muncesc foarte serios. Ani la rând, echipa care muncea la admiterea în licee a avut victime, din cauza stresului: probleme de sănătate, discuţii în familie, internări, presiunea jurnaliştilor etc.
Asta spune multe despre angajamentul oamenilor noştri pentru job şi companie. Unor asemenea oameni nu le poţi spune poveşti, deoarece contează cât de autentic eşti. Cred foarte mult în puterea exemplului. Degeaba inventezi lozinci mobilizatoare pentru ei, dacă nu eşti la fel de angajat şi prezent în activitatea companiei. Modelul acesta de implicare totală, de la prima oră a dimineţii şi până seara târziu, chiar şi în weekend, este valabil pentru toţi, de la Irina Socol şi managerii de top până la capătul ierarhiei.
Siveco e un loc în care legăturile emoţionale nu sunt atât de mult explicitate. În general, oamenii foarte ocupaţi pornesc de la nişte date foarte concrete: suntem aici ca să muncim.
Toţi acţionarii din Siveco management board au 20 de ani de experienţă în companie, iar cei din boardul extins au şi ei în jur de cinci ani vechime aici. De unde reiese un model de angajament pe termen lung, dar şi faptul că ei au devenit, cumva, nişte repere pentru organizaţie. În plus, dintre programatori, cei care reprezintă nucleul dur al activităţii noastre, se pot distinge câteva figuri aparte. Mă gândesc, de exemplu, la Florin Crihan, căruia tot ceea ce i se întâmplă e de film.
A devenit legendar pentru faptul că e un programator excepţional, dar e zăpăcit, ca orice savant: niciodată nu a ajuns la aeroport cu toate documentele în ordine, de exemplu… Cu toate acestea, de câte ori apare un proiect avangardist, dificil, toate gândurile merg spre Florin… Mai sunt Ştefan Morcov, care a fost în anii 2000 eroul admiterilor și echipa implicată în asigurările de sănătate, care, la trecerea dintre anii 2008 şi 2009, au lucrat non-stop, de pe 26 decembrie până pe 5 ianuarie, ca să pună în funcţiune sistemul asigurărilor de sănătate.
