Deschid „Madlena”, de Aurora Liiceanu. În nota introductivă a romanului, dau peste un citat de Sfântul Augustin, care pare să mi se adreseze personal. Tocmai am fost provocată să adun într-un articol câteva dintre poveștile fascinante cu care m-am întâlnit în vorbirea în public. Iar citatul spune așa: „Iată că ajung la largile câmpii și la spațioasele palate ale memoriei, unde sunt strânse comorile nenumăratelor imagini ale feluritelor lucruri…”.
Clar! Este musai să scotocesc prin poveștile ascunse în palatele memoriei mele, care ne vor duce preț de un articol, din aeroportul Otopeni, unde îmi aștept zborul, către alte două tărâmuri foarte îndepărtate: America și Africa. Vii cu mine?
Hai să-i descoperim pe Michelle și William și fabuloasele istorisiri care le susțin discursurile și le oferă substanță și context. Poți folosi și tu astfel de „ancore” personale în construirea discursului tău. La o cercetare mai atentă, fiecare dintre noi avem motivații și istorii care pot fi explorate.
Michelle Kuo – Puterea vindecătoare a lecturii
Este un discurs-poveste de 18 minute, care face sinteza cărții lui Michelle Kuo, „Citind cu Patrick”. Exact ca în carte, ne vom întâlni cu două personaje – Michelle și Patrick – care ne vor transforma perspectiva asupra cititului, atât prin poveștile lor separate, cât și prin relația profesor-elev care îi leagă.
Michelle este o tânără profesoară de engleză, dornică să aducă o schimbare în lumea din jurul ei. Așa că alege să predea la o școală rău famată din Delta Mississippi, unde împărtășește bucuria de a citi romane și poezii cu un tânăr adolescent afro-american, pe nume Patrick, și cu colegii lui de clasă.
Firul roșu este anunțat de la începutul discursului: cititul și scrisul pot fi acte de curaj care ne aduc mai aproape de ceilalți și de noi înșine. Iată pasajul: „Vreau să vorbesc astăzi despre modul în care cititul ne poate schimba viața și despre limitele acestei schimbări.”
Citește și: Grupul Editorial ART lansează „Pauza de citit”, un proiect dedicat companiilor din România
