Rutina, acest inamic de care fugim neobosit, ni se pare cel mai mare rău ce ni se poate întâmpla. De-a lungul timpului, citim și încercăm să aplicăm tot felul de rețete menite să ne scoată din rutină și să ne țină în priză, entuziaşti și plini de poftă de viață. Dar nu orice rutină este nocivă pentru creier.
În cartea Daily Rituals: How Artists Work, Mason Curry studiază programul zilnic al peste 160 de pictori, scriitori, compozitori, filozofi, oameni de știință și alți gânditori de excepție. Sarah Green Carmichael, autor Harvard Business Review, notează că, pe măsură ce înainta în lectura acestei cărți, constata că rutina era mai mult decât un lux pentru aceste genii, era esențială. Există o serie de elemente comune în viețile geniilor care le-au permis să atingă succesul.
Un spațiu de lucru cu cât mai puține elemente de distragere a atenției
Jane Austen a insistat ca o balama din casă să nu fie niciodată unsă pentru că așa avea un semnal când cineva se apropia de camera în care scria. William Faulkner, pentru că nu avea cum să încuie ușa în care studia, își desfăcea clanța de fiecare dată când mergea la lucru. Mark Twain nu permitea să fie întrerupt niciodată. Dacă familia își dorea să îl cheme la masă, trebuiau să sufle într-un corn.
Graham Greene a mers chiar mai departe și a închiriat un birou secret despre care știa doar soția sa. N.C. Wyeth, pentru a se concentra mai bine, își construise o apărătoare din carton pentru ochelari, similară celor de cai, pentru a nu fi tentat să se uite pe geam sau să observe lucrurile din jur.
