Articol de: Cosmin Pătlăgeanu, Marketing Manager, Luxoft
În CV-ul meu, scrie că am simțul umorului. Și-mi place să cred că e adevărat. În afaceri, ca și în viața de zi cu zi, consider că este esențial să ai umor, cu mențiunea, desigur, că trebuie mereu să ai grijă la cei care nu au. Şi sunt mulți! Sigur, nici să ajungi în extrema cealaltă, să faci stand-up comedy în permanență nu e în regulă, pentru că s-ar putea să pierzi mult din credibilitate. Dar, în același timp, poate fi extrem de util în crearea unei legături și în detensionarea unei situații. În gestionarea conflictelor, iarăși, este vital să știi când să apelezi la umor, să schimbi cu 180 de grade sensul în care merg lucrurile.
E mult de discutat pe întrebarea dacă umorul aduce bani în business. Depinde foarte mult de nivelul la care ne referim și, mai ales, de cultura din care provin oamenii. Sunt culturi unde umorul în business este un mare „No-No!”, unde, dacă râzi la birou, este semnul clar că ai prea mult timp liber și, mai mult, că nu ești serios.
Dozat bine, umorul poate ajuta la consolidarea unor relații. În ce măsură aduce bani, e greu de spus. Cert este că o glumă proastă te poate costa bine de tot. Cum te ajută să pui bazele unei relații, este la fel de ușor să îi și pună capăt. Se presupune, însă, că, dacă asociezi bunul-simț umorului, ar trebui să fii în regulă. Cred că nu mai este cazul să subliniem faptul că sunt total nelalocul lor glumele cu tentă rasistă, ofensatoare etc.
Știu destul de multe cazuri în care umorul nepotrivit a fost deal-breaker. Știu şi oameni care şi-au înaintat demisiile, din cauza umorului nesărat. Dar, cumva, în ADN-ul românesc ar trebui să fie înscris umorul. Printre cei mai apreciați autori se numără foarte actualul Caragiale, de exemplu.
Mă aștept ca oamenii cu care lucrez să aibă simțul umorului, o urmă de autoironie și, de multe ori, sunt surprins să văd că n-au.
Pentru că autoironia are și ea un cuvânt destul de important de spus în detensionarea unei atmosfere. Prin autoironie, arăți celor din jur că ești om, că ești supus anumitor greșeli, dar le accepți și treci cu ușurință peste ele. Asta cu umor. Arăți că ești un bun profesionist, dar poți explica, arăta, povesti și te poți elibera de limbajul de lemn. Arăți că ești dispus să închei un capitol, că ești gata să ieși din dezbaterea despre trecut și să faci efectiv ceva pentru a schimba lucrurile.
Frecvent, se întâmplă ca umorul să salveze un moment critic. Este extrem de important să știi să accepți o critică, să nu o iei personal. A devenit un fel de mantră „N-o lua personal, dar…”, și aici urmează artileria grea. Singurul mod în care poți să nu o iei personal este să apelezi la autoironie.
În compania noastră, se cultivă umorul, și asta mă bucură. El este încurajat și se manifestă liber în camerele de recreere (billiard, jocuri, socializare) și prin evenimente interne de fotbal, tenis, care se desfășoară cu și între colegi.
N-avem pe nimeni care să-şi fi asumat rolul de „comic de serviciu”, dar sunt foarte mulți oameni optimiști. În şedinţele noastre se râde cu regularitate, umorul nefiind considerat o slăbiciune.
Dar, încă o dată, ține de paradigma culturală – la noi e în regulă să râzi; prin alte părți – nu prea, iar în altele – nici nu încape discuție.
