Articol de: George Bragadireanu, Coach, Trainer, Autor InsideBloom
Despre stresul ocupațional s-a scris mult, dar s-a cercetat puțin. Atâta timp cât sistemul actual de organizare a muncii este cel pe care îl întâlnim la tot pasul, cine ar avea interesul major de a promova o înțelegere deplină și integrală a efectelor pe care stresul de la serviciu îl are asupra noastră, ca ființe umane?
Acesta este un articol în serial. Te invit să citești despre stres și cum să îi faci față într-o serie de cinci articole. Se bazează pe experiența mea profesională de angajat al unor corporații multinaționale și pe cea de antreprenor în domeniul educației adulților (sunt coach și trainer acreditat internațional). În plus, se bazează pe studiul intens în ultimii ani al unor materii de specialitate și pe practica intensă a multor zeci de metode și tehnici pentru de-stresare, în ultimii 14 ani.
Văd stresul ca pe un cumul de dezechilibre pe patru planuri: planul mai general al vieții (o privire din avion asupra vieții fiecăruia dintre noi), planul general al vieții profesionale (inclus în primul nivel), planul en detail al vieții profesionale și universul tău interior. Stresul se multiplică înăuntrul corpului nostru din toate aceste patru planuri în care navigăm, activăm și trăim. Dezechilibrele dintr-un plan determină dezechilibre în fiecare dintre celelalte. Pe de altă parte, rezolvarea stresului la nivelul cel mai intim, al universului interior este generativă și rezolvă mare parte dintre dezechilibrele celorlalte planuri.
În fiecare dintre cele patru paliere ale generării stresului, acesta înseamnă, în fond, lipsa abilității de a păstra echilibrul între câte trei repere importante; pe de o parte triada „prezent – trecut – viitor” (la nivelul cel mai general), triada „prestație/performanță – învățare – bucurie”, triada „a fi – a face – a avea” și triada „percepții – stări sufletești – acțiuni” (la nivelul universului interior). De fiecare dintre aceste niveluri / triade va fi vorba în următoarele patru articole ale acestei serii.
Abilitatea de a păstra echilibrul este, ca orice abilitate, antrenabilă, educabilă, modelabilă. Acesta este factorul pozitiv în gestionarea stresului; faptul că prin „antrenament” putem să dobândim această capacitate / abilitate de a gestiona optim stresul. Inabilitatea actuală a fost, la rândul ei, antrenată în cursul vieții noastre, în mod inconștient, de cele mai multe ori. „Antrenamentul” despre care vorbesc înseamnă practici de antrenare a unor noi feluri de a înțelege lumea exterioară și de a acționa în favoarea noastră. Suntem obișnuiți, de cele mai multe ori, să dăm vina pentru stresul nostru pe factori externi. Fapt cert este însă că stresul se petrece înăuntrul nostru; și doar aici putem schimba realmente ceva semnificativ, putem ameliora „de la rădăcină” stresul. Lupta și împotrivirea față de factorii exteriori naște extremisme; „tu” (cutare individ, cutare circumstanțe) „mă stresezi, eu îți răspund” este o atitudine stresantă în sine. Când ai un inamic în minte care este vinovat pentru stresul tău, ai pornit de fapt războiul împotriva ta. În egală măsură, atunci când lupți împotriva stresului cu metode compensatorii (bei mai multă cafea sau mai mult alcool, injuri mai mult, plângi mai mult și te „mai răcoreşti”, îți iei concediu ş.a.m.d.) nu faci decât exact acest lucru: compensezi. După care te reîntorci în mijlocul stresului. Îți dai seama că nu poți câștiga. Cine a câștigat vreodată lupta cu stresul având astfel de comportamente?
Ca sa aibă succes, antrenamentul despre care vorbesc și pe care îl voi susține cu idei de practici și metode pragmatice și specifice, trebuie să fie extremist, dedicat, pasionat, responsabil și conștient; să pornească de la înțelegerea surselor stresului și să continue cu acțiuni dedicate pentru antrenarea în interiorul tău a unor mecanisme intra- și interrelaționale, credințe și abilități care să te ferească de stres. Până la urmă, avem o viață de trăit. Și vrem să o trăim fericit, nu?
Față de stres (și, în general, față de orice aspect al vieții noastre personale sau profesionale), în funcție de perspectivă (înțelegerea) și control (acțiunile conștiente) putem avea una dintre următoarele atitudini: una de „leader”, una de „manager”, una de „victimă” sau una de „CEO”. Ca și cum viața noastră ar fi o antrepriză capitalistă purtând numele de „Viața Mea S.A.”, putem avea în această companie unul sau mai multe dintre rolurile de mai sus. Este evident că putem avea alternativ toate rolurile în raport cu anumite circumstanțe sau conjuncturi specifice. Specific aici este modul cum ne raportăm la stres.
Am pus cele patru calități în ghilimele pentru a nu le confunda cu funcții sau roluri corporatiste şi ca să exprim anumite tipuri psihologice. Am folosit, totuși, aceste titluri pentru că se apropie foarte mult și de metafora „Viața Mea S.A.”.
În fața stresului, poți fi o „victimă ”. Psihologic vorbind, atitudinea și comportamentul „victimei” se apropie de cele ale unui copil neajutorat: „Nu înțeleg de ce mă stresez, nu pot schimba nimic”. Un „manager” luptă în fiecare zi împotriva stresului, lucru care îl stresează cu atât mai mult cu cât îi lipsește capacitatea de a vedea „din avion” sursele stresului și efectele acțiunilor lui. Un „leader” înțelege de unde provine stresul, dar este disociat de capacitatea de a acționa împotriva lui. Doar un „CEO” are și înțelegerea și controlul asupra stresului. Cum ajungi „CEO” ?
Prin antrenament extremist. Prin auto-educarea în sensul deprinderii abilitații de a înțelege sursele stresului și de a prelua controlulul asupra surselor și efectelor lui. Iar această înțelegere și control se referă la fiecare dintre cele patru niveluri deja amintite.
Până la articolul următor, te invit să încerci următoarea practică pentru de-stresare (din lista celor 100 pe care o găsești pe blogul și site-ul www.InsideBloom.ro).
„Recâştigă-ţi acțiunile vieții proprii de la cei pe care, fără să îți dai seama, i-ai lăsat să ți le fure / împrumute de-a lungul anilor. Acest lucru se poate face vorbind cu ei și punând „Stop” anumitor obiceiuri comune, anumitor relații inutile sau stresante care îți mănâncă timp, energie, activitate mentală și emoțională. Fă-ți acum inventarul acționarilor din viața ta. Tu câte procente ai? De la cine ai putea recupera acțiuni? Cum ai putea face acest lucru mâine? Dacă ai acțiuni puține la compania „Viaţa Mea S.A.” acest lucru înseamnă că iei dividende puține și ai un drept de vot și de veto nesemnificativ. Dacă ai acțiuni prea multe, cine mai are loc în viața ta? Care este procentul tău optim de acțiuni în viața ta?”.
Iar ca să te ajute și mai mult, completează întâi pie-chart–ul de mai jos conform instrucțiunilor.
Desenează feliile de cerc care arată procentual gradul în care firma cu numele vieţii tale („Viaţa Mea S.A.”) este în proprietatea altora sau a ta, în aceasta perioadă a vieții. Dacă simţi, știi, crezi că viața de până acum ți-a fost determinată de părinți, copii, șefi, colegi, prieteni etc., oferă fiecăruia dintre acești acţionari procente specifice în cercul total al împărțirii acțiunilor vieții tale astăzi. Poți lua în considerare criterii ca „timpul petrecut împreună”, „intensitatea relaţiilor” etc.
(Foto: Fabio Venni, www.flickr.com)
