Articol de: Lucia Lazăr, redactor
În fiecare domeniu de activitate există atât generalişti, cât şi specialişti, şi unii, şi alţii fiind la fel de importanţi. Cu toate acestea, organizaţiile mari au mai multe oportunităţi de locuri de muncă de specialitate, spre deosebire de firmele mai mici, care au nevoie într-o măsură mai mare de generalişti care să „acopere” mai multe domenii de specialitate.
Aspiri să lucrezi într-o organizaţie mare sau te simti mai bine într-o firmă mică? Răspunsul la această întrebare poate influenţa numărul de locuri de muncă care sunt disponibile pentru tine. Specialiştii au tendinţa de a aprofunda un anumit domeniu, devenind experţi într-o zonă îngustă, în timp ce generaliştii îşi dezvoltă competenţe largi, care includ mai multe zone funcţionale. Cu alte cuvinte, un specialist aduce valoare unei organizaţii prin cunoştinţele lui aprofundate, iar un generalist, prin cunoştinţele lui diverse. De asemenea, cele două roluri, de generalist şi specialist, se bazează pe diferite preferinţe personale şi talente. Te numeri printre cei cărora le place să facă cercetare şi să cunoască un subiect până în detaliu? Înseamnă că ai personalitatea potrivită pentru a avea un job de specialist. Alternativ, eşti mai mult decât un gânditor? Îţi place să înţelegi subiectul per ansamblu, dar îţi lipseşte răbdarea pentru a-l detalia? Atunci ai toate „datele” pentru a fi generalist. Însă, indiferent de calea pe care o alegi, trebuie să reţii că orice experienţă are menirea de a-ţi lărgi şi adânci viziunea.
„Ce e mai bine să fii: generalist sau specialist?”, „Ai de câştigat mai mult ca generalist decât ca specialist într-un anumit domeniu de carieră?”, „Se caută mai mult generaliştii decât specialiştii?”, „Este mai uşor pentru generalişti sau pentru specialişti să fie angajaţi?” – sunt întrebări-cheie pe care ni le punem cu toţii şi la care încercăm să răspundem în continuare. Unii consideră că, în contextul actual, ai mai multe şanse să „răzbeşti” dacă eşti generalist, adică dacă îţi construieşti o bază de cunoştinţe solidă, în cât mai multe domenii, iar alţii sunt de părere că e mai bine şi mai „sigur” să fii expert într-un singur domeniu. Părerile sunt deci împărţite.
Cert este însă că generaliştii nu sunt mai buni decât experţii şi nici invers. În toate zonele de activitate e nevoie şi de unii, şi de alţii. Cine şi-ar dori un „generalist” în calitate de arhitect, chirurg sau IT-ist? Exemplul următor este şi mai concludent: dacă ai un departament întreg de specialişti foarte buni, dar care nu sunt capabili să vorbească în mod clar despre valoarea pe care o oferă, compania ta va avea o problemă de comunicare serioasă. De asemenea, dacă ai un departament întreg de generalişti care excelează la capitolul comunicare, dar care nu produc nimic valoros, atunci iarăşi ai o problemă. Soluţia: compania ta ar trebui să depună toate eforturile pentru a menţine un echilibru sănătos între numărul de specialişti şi cel de generalişti. În momentul în care aceştia lucrează cot la cot şi se completează perfect, comunicarea se va eficientiza, iar rezultatele nu vor întârzia să apară. O primă concluzie: nu este important să fii generalist sau specialist, ci să-ţi alegi ocupaţia care te interesează cu adevărat şi care îţi oferă satisfacţii.
A experimenta vs a cunoaşte
Din punct de vedere psihologic, există două trăsături de personalitate specifice generaliştilor şi experţilor: nevoia de a experimenta şi cea de a cunoaşte.
Deschiderea spre experienţă este una dintre cele cinci mari caracteristici de personalitate identificate de psihologi (acestea reflectă cele mai mari diferenţe între oameni în privinţa modului în care acţionează) şi se referă la gradul de disponibilitate al unei persoane de a lua în considerare noi idei şi oportunităţi. Unii oameni simt o mare bucurie atunci când se gândesc la lucruri noi şi le pun în practică. Alţii, în schimb, preferă ideile şi activităţile familiare, care nu le solicită foarte mult gândirea. Uneori, această nevoie de a experimenta merge mână în mână cu creativitatea, proces care însă necesită şi cunoştinţe. Pentru a inova într-un anumit domeniu, trebuie să ştii o mulţime de lucruri despre el. De pildă, pictorii trebuie să aibă foarte multe cunoştinţe despre artă şi pictură, iar oamenii de ştiinţă trebuie să fie calificaţi în domeniul lor de studiu.
În acelaşi timp, creativitatea înseamnă să faci legături şi analogii între informaţiile pe care le ai. Să luăm exemplul lui Pablo Picasso care, impresionat de modul în care artiştii din Africa combinau mai multe perspective într-una singură, a fuzionat tehnicile artistice occidentale cu elementele de artă africană, contribuind astfel la dezvoltarea cubismului. De asemenea, marii oameni de ştiinţă fac de multe ori tot felul de paralele şi conexiuni pentru a descoperi idei noi. Pentru a aprofunda o disciplină, dar şi pentru a-ţi construi o bază largă de cunoştinţe, pe care să o exploatezi mai târziu în creeare de analogii, este esenţial să-ţi placă să gândeşti. Psihologii John Cacioppo şi Richard Petty au ajuns la concluzia că există o nevoie de a cunoaşte, care reflectă cât de mult ne place să gândim. Astfel, unii oameni sunt predispuşi să gândească profund, în timp ce alţii evită situaţiile care le solicită gândirea.
Cei care au o nevoie mare de cunoaştere dedică mult timp şi depun efort pentru a învăţa lucruri noi pur şi simplu pentru că le place să înveţe. Ideal ar fi ca nevoia de a experimenta să se îmbine perfect cu nevoia de a cunoaşte. De altfel, cei care prezintă această combinaţie de caracteristici dezvoltă obiceiul de a învăţa despre o gamă largă de subiecte: urmăresc documentare, citesc articole, se angajează în conversaţii despre subiecte noi şi pun o mulţime de întrebări pentru a se asigura că au înţeles. Ei sunt aşa-numiţii generalişti experţi, despre care vom vorbi un pic mai departe. Desigur, dacă nu ai o nevoie mare de a experimenta şi de a cunoaşte, îţi poţi dezvolta în continuare obiceiurile pentru a te ajuta să fii mai creativ.
Şi în cazul în care ai tendinţa de a fi ermetic la ideile noi, există soluţii: încearcă să recunoşti valoarea în experienţele noi şi să depui efort pentru a te deschide la mai multe oportunităţi. Eşti genul de persoană care evită gândirea în favoarea altor activităţi? Atunci concentrează-te să înveţi lucruri noi. Astfel, vei vedea că, în măsura în care îţi vei lărgi şi aprofunda baza de cunoştinţe, îţi vei dezvolta şi oportunităţile de a fi creativ.
Generaliştii
Sunt acei oameni buni la toate, care cunosc o mulţime de lucruri, care se pliază pe orice situaţie şi care au viziune de ansamblu. Atuul lor constă în acumularea unei experienţe vaste în mai multe domenii, iar dezavantajul, în lipsa unor abilităţi focusate pe o anumită zonă. Datorită flexibilităţii de a lucra în mai multe arii de activitate, îşi croiesc drum foarte uşor printre cariere. Generaliştii au capacitatea de a vedea legăturile complexe existente între diferitele unităţi de afaceri şi de a identifica modul în care anumite aspecte pot afecta fiecare unitate în parte, precum şi societatea ca întreg. Deşi aceşti angajaţi nu excelează într-o zonă specifică, ei sunt mesageri activi ai companiei, cei care aduc informaţiile importante la suprafaţă.
Deci, înainte de a fi buni la toate, generaliştii au rolul de a fi interpreţi, mediatori, între departamentul de business şi cel tehnologic, contribuind la diminuarea „pierderii informaţiilor”, fenomen cu care se confruntă multe companii. Fără ei, specialiştii ar trebui să comunice cu alţi specialişti, lucru care nu funcţionează întotdeauna. În ceea ce priveşte oferta/cererea de joburi destinate generaliştilor, cuvântul de ordine este „concurenţă”, adică cerere mare, ofertă mare.
Experţii
Sunt cei care aleg să se specializeze într-un domeniu, maximum două. Ei au avantajul că pot oferi informaţii pertinente în legătură cu orice problemă care apare în aria lor de activitate şi dezavantajul că tind să se limiteze doar la aceasta, pierzând „imaginea de ansamblu”. Şi totuşi, din punctul de vedere al valorii, experţii au capacitatea de a răspunde la întrebări de detaliu cu mai multă siguranţă decât generaliştii. În cele mai multe companii tradiţionale, ei joacă rolul de oameni de bază, conferind acel sentiment de stabilitate atât de necesar.
În general, o specializare vine „la pachet” cu bani mai mulţi şi cu şanse mai mari de a-ţi găsi mai repede un loc de muncă. Şi totuşi, uneori, după ce ai urmat cursuri de specializare şi ai ajuns în punctul de a pune în practică ceea ce ai învăţat, constaţi că nu-ţi pot găsi de lucru pentru că, între timp, specializarea respectivă nu mai are căutare sau pentru că eşti „supraspecializat”.
Generaliştii experţi
În contextul actual, singura modalitate de a avea succes este să ai curajul să fii un pic din ambele, adică şi generalist, şi specialist. Cu alte cuvinte, să fii generalist expert sau expert generalist.
Asta presupune să-ţi dezvolţi o afacere profitabilă, pe care să fii capabil să o completezi cu servicii din alte domenii de activitate. Adică să ai capacitatea de a-ţi valorifica baza de cunoştinţe pentru a găsi noi moduri de a privi problemele, pentru a-ţi alimenta creativitatea, pentru a inova.
Citește și: Andrei Dunuță: „Să îți vinzi ideile într-un mod relevant a devenit o prioritate în mediul de business”
