Articol de: Rodica Nicolae, redactor-sef
2012 este „anul Caragiale”. Se împlinesc 100 de ani de la moartea dramaturgului, 160 – de la naşterea sa şi 128 – de când, pentru prima oară, Farfuridi şi-a rostit pe scenă vestita replică: „… ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…”. Îl iubesc pe Nenea Iancu. Mereu şi de fiecare dată când descopăr câte o nouă potriveală între ceea ce trăim astăzi şi ceea ce el a formulat prin personajele sale, acum un secol şi un sfert.
Actuala criză ne-a provocat la schimbare în varii forme şi intensităţi. Precum piesele de domino, am resimţit valul şi am reacţionat, transmiţând mai departe mişcarea. Aici este momentul în care apele se despart, în opinia mea, iar vorbele lui Farfuridi încep să se verifice. Iată cum.
Mediul economic a fost deosebit de sensibil la mesajele de schimbare emise de piaţă. S-au tăiat costuri, s-a redus consumul, s-au readjudecat segmente de piaţă, s-au redus bugete, s-au restructurat companii, s-au închis afaceri etc. S-au făcut o mulţime de paşi laterali ori înapoi, salturi în gol, fandări şi pe loc repaus-uri. Măsurile luate la nivel organizaţional s-au răsfrânt aproape imediat asupra oamenilor care, la rândul lor, s-au adaptat, prin schimbare, la noile comandamente economice. Au strâns din dinţi şi au mers mai departe. În paginile acestei ediţii, vă veţi putea întâlni cu unele dintre schimbările petrecute, prezentate chiar de trăitorii şi martorii lor.
Dincolo, însă, de spaţiul instituţional, unde transformarea a avut loc de nevoie, la nivel individual, cetăţenesc şi, deci, electoral, acolo unde liberul arbitru se poate exprima „plenar”, voinţa de schimbare a dispărut. Cu alte cuvinte, am acceptat de nevoie să fim şi să muncim altfel, dar, de fapt, vrem înapoi, cum a fost şi cum am fost. Recentele alegeri locale au făcut dovada unei mari discrepanţe între realitatea – de nevoie – şi opţiunea personală – de voie. Pare că ceea ce suntem nevoiţi să acceptăm ca schimbare necesară la job e renegat la nivel de aspiraţii personale. Deci, am vrea şi aşa şi aşa sau nici aşa nici aşa. Cum zicea şi Farfuridi…
(Foto: Fif’, www.flickr.com)
