Şi Alexandru cel Mare, şi Oprah Winfrey, şi Mark Zuckerberg au avut mentori…

Şi Alexandru cel Mare, şi Oprah Winfrey, şi Mark Zuckerberg au avut mentori...

Pregătind documentarea pentru această ediţie, am descoperit câteva lucruri foarte interesante despre mentorship. Primul dintre ele este numărul mare al celor care îşi leagă numele de acest proces.

Sunt atât de multe perechile mentor-discipol, încât unele dintre site-urile dedicate subiectului au simţit nevoia să le grupeze pe categorii: istorie, artă, politică, biochimie, afaceri etc. Dacă adăugăm la acest număr mulţimea cuplurilor care au preferat să nu-şi facă publică relaţia spirituală, obţinem cifre copleşitoare şi, poate, convingătoare pentru cei cărora mentoratul nu le-a spus nimic până astăzi.

A doua constatare (mai degrabă confirmare, pentru că aveam deja o idee despre asta) este aceea că majoritatea oamenilor de valoare, care au făcut operă şi istorie în domeniul lor, au fost mentori preţioşi pentru alții sau au avut, la rândul lor, mentori: Aristotel i-a fost mentor lui Alexandru cel Mare, Socrate, lui Platon, Arhimede, lui Galileo Galilei, Peter Drucker, lui Jim Collins. Dar şi Henry Ford a avut mentor, şi Mark Zuckerberg, şi Oprah Winfrey… Aceasta din urmă – pe învăţătoarea sa din clasa a IV-a.

În înşiruirea aceasta de celebrităţi, mi-a atras atenţia, de exemplu, faptul că Warren Bennis se află la mijloc, într-un lanţ în care el l-a avut ca mentor pe Douglas McGregor şi ca mentee pe Tom Peters, iar Steven Spielberg s-a aflat în ipostaze similare faţă de Steve Ross şi, respectiv, Robert Zemeckis. Valoarea celor care au recunoscut rolul jucat de îndrumătorii lor în viaţă este, cred eu, un argument suficient de puternic în favoarea acestei metode de dezvoltare umană. Spun asta pentru că, pe plan local, ori suntem foarte discreţi şi secretoşi, ori stăm foarte prost la acest capitol (nu că n-am avea oameni valoroşi, ci pentru că nu avem reflexul recunoaşterii lor). Şcoala de la Păltiniş, cu Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru, Victor Stoichiţă, Petru Creţia strânşi în jurul lui Constantin Noica, rămâne aproape singulară ca model public de mentorat.

Mă întreb de ce. Poate vă gândiţi la acest aspect în fierbintea vacanţă ce tocmai a început…

(Foto: Dennis Jarvis, www.flickr.com)

  •  
  •  
  •  
  •  
  •