DREPT CORPORATIV ŞI COMERCIAL
În cazul implementării Brexit-ului – pentru că încă mai privim acest lucru ca pe o posibilitate, mai degrabă, decât ca pe o certitudine -, structurile juridice menite să profite de pe urma acordurilor la nivelul UE sau a regimului fiscal vor necesita atenţie imediată, pentru a se asigura că vor continua să aibă efectul scontat. Vor exista limitări şi costuri pentru aceasta. Totuşi, pentru societăţile cu sediul în Regatul Unit, pot exista unele soluţii de contracarare a efectelor restricţionării accesului la piaţa unică a UE.
La prima vedere, o posibilitate ar fi ca britanicii să încheie un nou contract comercial bilateral cu un stat UE „prietenos” (precum România). Apoi, prin înfiinţarea unei filiale româneşti, o societate cu sediul în Regatul Unit se poate prevala (indirect) de regimul procedurilor de paşaport pentru a se extinde în continuare şi în restul celor 27 de state membre UE.
Impactul semnificativ asupra contractelor existente sau noi nu trebuie considerat neapărat ca fiind o prioritate importantă. Totuşi, unele contracte care conţin o obligaţie pentru părţi de a respecta legile aplicabile sau fac referire la conformitatea cu legislaţia secundară a UE ar putea avea nevoie de adaptare. În acest scop, clienţii şi furnizorii vor trebui să îşi revizuiască contractele pentru a stabili dacă trebuie realizate orice fel de modificări ale acestora, cine este responsabil pentru orice conformitate aferentă şi cine va suporta costurile. Impactul ar putea fi destul de semnificativ în sectoarele reglementate.
Deşi nu reprezintă un pericol iminent, nu putem exclude un scenariu în care o parte contractantă ar putea pretinde că executarea unui contract este îngreunată din cauza Brexit-ului, de exemplu, în cazul în care schimbările juridice afectează abilitatea prestatorului de servicii de a-şi îndeplini obligaţiile, acestea devenind mai oneroase. Mai multe dezarmonizări pot apărea şi în contractele existente, ca urmare a inaplicabilităţii unor regulamente UE sau a legislaţiei secundare, inclusiv referinţele la standardele UE care acum vor trebui amendate pentru a face referire la substitute adecvate.
În plus, pot apărea riscuri atunci când contractele includ deja o clauză de modificare semnificativă nefavorabilă, menită să îi acorde părţii contractante dreptul de a se retrage în cazul în care se produce o astfel de modificare nefavorabilă în legătură cu activitatea sau activele societăţii vizate. Se poate întâmpla şi ca o clauză de „forţă majoră” să fie activată de Brexit; totuşi, în cele din urmă, instanţele de judecată vor fi cele care vor aprecia, în ansamblu, intenţia părţilor faţă de termenii contractului, înainte de a da efectivitate unor asemenea prevederi contractuale.
De asemenea, luăm în calcul o posibilă dezvăluire din proprie iniţiativă a informaţiilor cu privire la efectele Brexit-ului, chiar dacă, în paralel, există obligaţii legale şi/sau contractuale care o impun deja. Clienţii şi furnizorii, precum şi investitorii, creditorii şi auditorii pot avea un drept contractual sau chiar legal de a fi informaţi cu privire la orice modificare semnificativă rezultată din noul statut al Regatului Unit. Cu toate acestea, ar putea fi, de asemenea, în interesul unei entităţi să anticipeze astfel de efecte şi să le aducă la cunoştinţa părţilor interesate relevante şi a partenerilor, decât să aştepte apariţia efectelor.
Ce se întâmplă însă cu aplicarea legii sau jurisdicţiei engleze într-un contract? În principiu, deşi poziţia părţilor din contractele comerciale ar trebui să rămână neschimbată, situaţia post-Brexit poate reduce apetitul pentru includerea legii engleze ca lege aplicabilă sau a clauzelor legate de jurisdicţie în contractele lor, cazuri în care punerea în executare a hotărârilor engleze ar deveni mai dificilă în restul teritoriului UE.
