Sistemul de promovare a energiei regenerabile în România, încă în perioada de juniorat

de Radu Ionescu – Avocat Senior – E. Platis, C. Bazilescu SPARL / EY Law

Sistemul de promovare a energiei regenerabile în România, stabilit prin Legea nr. 220/2008 (Legea), se află încă în perioada de juniorat în comparaţie cu alte sisteme de promovare similare din ţări cu tradiţie în acest sector, cum ar fi Germania, Olanda sau Franţa.

Radu Ionescu,Avocat Senior,E. Platis, C. Bazilescu SPARL EY Law

Cu toate acestea, putem spune că, până în momentul de faţă, sistemul de promovare a avut o existenţă dinamică, caracterizată prin modificări succesive ce au fost precedate de o perioadă relativ lungă de inaplicabilitate.

Ultima modificare a sistemului de promovare a avut loc în vara anului 2013 când, după schimbarea Guvernului şi, evident, a strategiei, Legea a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 (OUG 57/2013).

Aceste modificări au venit pe fondul presiunilor făcute la cel mai înalt nivel de către reprezentanţii marilor consumatori industriali ce au invocat scăderea competitivităţii datorită costurilor mari cu energia electrică generate de sistemul de promovare a energiei regenerabile.

Este evident faptul că Guvernul României s-a aflat într-o situaţie cel puţin dificilă având de jonglat cu interesele marilor consumatori industriali ce generează un număr important de locuri de muncă în economie, precum şi încasări la buget, pe de-o parte iar, pe de altă parte, cu interesele investitorilor în sectorul energiei regenerabile ce au adus investiţii semnificative în România, în plină perioadă de criză.

Astfel, pornind de la premisele de mai sus, Guvernul a decis prin OUG 57/2013, printre altele, amânarea acordării unui anumit număr de certificate verzi pentru proiectele hidro, eoliene şi fotovoltaice, în speranţa scăderii impactului acestor certificate verzi în factura finală a consumatorului.

În plus, în luna martie a anului 2013, ANRE publica raportul privind supracompensarea proiectelor de energie regenerabilă.

Citște și Zona Euro se redresează, dar într-un ritm scăzut

Prin acest raport, ANRE constata o anumită supracompensare pentru proiectele hidro, eoliene şi fotovoltaice şi recomanda scăderea numărului de certificate verzi pentru aceste proiecte.

Această scădere s-a materializat prin Hotărârea de Guvern nr. 994/2013 (HG 994/2013), emisă în luna decembrie 2013 şi aplicabilă proiectelor acreditate de ANRE după data de 1 ianuarie 2014.

În luna decembrie 2013, Parlamentul României a adoptat legea privind aprobarea OUG 57/2013 şi a fost promulgată de Preşedinţie în data de 13 martie 2014.

În urma promulgării şi publicării în Monitorul Oficial nr. 184 / 2014, aceasta a devenit Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie (Legea 23/2014).

Legea 23/2014, pe lângă faptul că aprobă OUG 57/2013, aduce şi o serie de modificări variantei iniţiale a ordonanţei.

O clarificare importantă adusă prin Legea 23/2014 constă în faptul că amânarea certificatelor verzi se aplică doar în cazul proiectelor acreditate până la data de 31 decembrie 2013, fără a fi aplicabilă proiectelor ce urmează să fie acreditate începând cu data de 1 ianuarie 2014.

Această clarificare este importantă prin prisma faptului că din textul iniţial al OUG 57/2013 coroborat cu prevederile HG 994/2013 nu reieşea expres că amânarea acordării certificatelor verzi se aplică doar pentru proiectele acreditate de ANRE până la data de 31 decembrie 2014.

Astfel, se putea interpreta faptul că amânarea certificatelor verzi se va suprapune cu reducerea numărului de certificate verzi. O astfel de situaţie ar fi diminuat considerabil rentabilitatea investiţiilor în acest sector.

De asemenea, o altă modificare importantă constă în faptul că certificatele verzi pentru proiectele acreditate până la 31 decembrie 2013 vor fi amânate de la tranzacţionare şi nu de la acordare aşa cum prevedea iniţial OUG 57/2013.

Prin intrarea în vigoare a Legii 23/2014, ANRE primeşte, începând cu anul 2014, anumite atribuţii sporite printre care şi sarcina de a monitoriza cotele anuale de energie regenerabilă realizate.

În funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi impactul asupra consumatorului final, ANRE va estima şi informa Guvernul în legătură cu nivelul cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile care va beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi în anul următor.

La rândul său, Guvernul va aproba cota anuală obligatorie în termen de 60 de zile de la comunicarea acesteia de către ANRE.

Foarte interesantă este şi facilitatea acordată dezvoltatorilor de proiecte de dimensiuni mici. În acest sens, producătorii de energie regenerabilă ce operează proiecte de cel mult 1 MW, precum şi producătorii de energie electrică prin cogenerare de înaltă eficienţă pe bază de biomasă având proiecte cu o putere instalată de cel mult 2 MW vor putea încheia contracte bilaterale de vânzare-cumpărare a energiei electrice şi a certificatelor verzi negociate direct, dar numai cu furnizorii consumatorilor finali.

Considerăm că această facilitate va putea deschide noi orizonturi pentru micro-producători, aceştia având posibilitatea de a tranzacţiona energia electrică prin contracte bilaterale încheiate direct, în afara bursei OPCOM, cu furnizorii consumatorilor finali. Mai mult, chiar şi dezvoltatorii proiectelor cu puteri instalate mai mari de 1 MW vor putea analiza posibilitatea restructurării acelor proiecte, astfel încât să beneficieze de această prevedere.

În momentul de faţă nu putem decât să sperăm că efectul scontat de către Guvern, prin amânarea certificatelor verzi şi implementarea celorlalte modificări aduse sistemului de promovare a energiei regenerabile, se va materializa iar costul energiei electrice pentru consumatori va scădea fără a descuraja investiţiile în domeniul energiei regenerabile.

Nu trebuie să uităm că aceste investiţii au jucat un rol important în România pe durata crizei şi, chiar dacă nu au dus la o creştere pe orizontală, au contribuit la o oarecare stabilitate.

Totodată, sperăm ca după intrarea în vigoare a Legii 23/2014 să avem parte de stabilitate legislativă în acest sector deoarece aceasta reprezintă un element determinat în decizia de a investi în România şi, din păcate, nu ne putem lăuda cu foarte multe în acest sens.