Articol de: Marian Staș, senior trainer
Partea II
A deveni, a fi trainer… Sunt câţiva ani buni de când arta şi măiestria trainingului, în sine, dar şi creşterea profesională a celor interesaţi să practice acest domeniu de activitate constituie pentru mine un câmp important de acţiune şi reflecţie.
2. EPTP : axiomele care „fac diferenţa”
Modelul îşi are originea în anii 2005-2006, când am primit cu interes invitaţia de a proiecta şi livra un program TTT / TOT (train the trainers / training of trainers), dând răspuns unei nevoi reale, imperioase formulate de către o distinsă echipă de colegi, directori ai programului de management de proiect (MP) oferit de CODECS – anume, creşterea exponenţială a cererii din piaţă, având ca urmare creşterea nevoii de traineri calificaţi să ofere programele MP (coloanele Templului lui Knecht). Premisa de la care am plecat a fost: ce pot eu adăuga nou, relevant, de impact la paleta foarte diversă a resurselor de training (cărţi, filme, materiale de lucru etc.) existente deja la îndemâna tuturor? De ce ar merita ca profesioniştii cu care mă întâlnesc în training să aloce acel timp interacţiunii noastre nemijlocite? Unde „face diferenţa” TTT-ul nostru?
Răspunsul tehnic la invitaţia adresată, jocul cu mărgele de sticlă pe care l-am creat, este modelul EPTP. În opinia mea, arta şi măiestria unei interacţiuni de training cu impact durabil revine la operaţionalizarea şi gestionarea fără cusur a următorului set de patru axiome.
Axioma E înseamnă managementul impecabil al EU-ului.
Exemplul pe care îl consider cel mai relevant pentru a ilustra această axiomă revine la capacitatea trainerului de a încadra perfect în timp prestaţia sa (punctualitate, durate alocate subiectelor de training). Toate ilustrările de mai jos au fost realizate cu aportul studenţilor masterului de Formare a Formatorilor (2011).
Iată alte câteva exemple de management al eu-ului:
- •competenţa solidă în materia trainingului;
- •postura relaxată;
- •ţinuta vestimentară, congruentă cu personalitatea proprie şi contextul de training;
- •oferirea de exemple personale oportune, relevante;
- •aptitudinea de a accepta feedback;
- •atitudinea tonică, pozitivă;
- •curajul de a spune “nu ştiu”.
Axioma P înseamnă managementul impecabil al PERCEPŢIILOR
Două exemple dintre cele mai relevante pentru mine sunt capacitatea de a acorda atenţia cuvenită, în funcţie de felul de a fi al fiecăruia, şi a privi în ochi toţi participanţii în programul de training pe care îl desfăşurăm.
Iată alte câteva exemple de management al percepţiilor:
- •abilitatea de a citi in spatele situatiilor / exprimărilor aparente;
- •deducţia cu curateţe, bazată pe intuiţie;
- •capacitatea de parafrazare;
- •folosirea cu atentie a canalelor senzoriale pe care circula informaţia;
- •capacitatea de generalizare, de conceptualizare;
- •adaptarea prestaţiei la stilurile de învăţare ale participanţilor;
- •stabilirea şi utilizarea adecvată a “ancorelor” în sala de curs.
Axioma T înseamnă managementul impecabil al TRANZACŢIILOR.
Am constatat că aplicarea inteligentă a instrumentelor analizei tranzacţionale determină un impact deosebit de puternic – fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Iată un exemplu pentru a ilustra modul în care pot genera două tipuri diferite de tranzacţii comunicând acelaşi mesaj (foarte frecvent în training) în forme diferite: „Aţi înţeles ce am spus?” (tranzacţie Părinte-Copil între trainer şi cursanţi, având ca semnificaţie implicită nuanţa „dacă nu aţi înţeles, vina nu este a mea, ca trainer, ci a voastră „); respectiv, „Am explicat suficient de clar conceptul x?” (tranzacţie Adult-Adult, având ca semnificaţie implicită nuanţa „dacă nu aţi înţeles, este posibil ca eu, ca trainer, să nu fi utilizat cele mai relevante exemple”).
Iată câteva exemple de management al tranzacţiilor:
- •utilizarea adresării la persoana a II-a singular;
- •esponsabilizarea participanţilor pentru asumarea/îndeplinirea obiectivelor cursului;
- •solicitarea acceptului grupului pentru modificări ale programului;
- •construirea procesului de training luând în considerare feedback-ul cursanţilor;
- •manifestarea flexibilităţii în faţă de nevoile şi interesele exprimate ale cursanţilor;
- •„plasarea” din punct de vedere psihologic în interiorul grupului de cursanţi;
- •solicitarea informaţiilor relevante de la cursanţii cu experienţă, pentru aspectele care îi sunt neclare sau necunoscute.
Axioma P înseamnă managementul impecabil al POLARITĂŢILOR
Prin polarităţi înţelegem entităţi duale, pe care avem a le menţine permanent în echilibru dinamic în vederea obţinerii unor consecinţe pozitive ale manifestării fiecarei entităţi în parte. Exemplul pe care îl consider relevant în acest context este cel al relaţiei dintre procesele generate în training şi rezultatele aferente acestor procese.
Iată alte exemple de polarităţi semnificative în training – echilibrul dinamic între:
- •teorie şi practică;
- •iniţiative individuale şi iniţiative de grup;
- •conformism şi naturaleţe;
- •planificarea sarcinilor şi execuţia acestora;
- •interacţiunea în plen şi interacţiunea individuală (pe grupuri de lucru);
- •caracteristici polare ale grupului (tineri / în vârstă; bărbaţi / femei);
- •limbajul ştiinţific şi cel uzual.
3. Din nou, despre valori
Binele, Frumosul, Adevărul
Integritatea, Curajul, Învăţarea.
Speranţa, Credinţa, Iubirea.
Putem gândi devenirea în arta şi măiestria profesiei de trainer în termenii seturilor de valori enunţate mai sus? Eu cred că da, şi m-aş bucura dacă modelul împărtăşit în articolul de faţă va însemna o pledoarie semnficativă în acest sens.
Dincolo, însă, de valenţele conceptuale ale Templului lui Knecht şi axiomaticii E TP, îmi îngădui să situez parabola amplă a jocului cu mărgele de sticlă, pentru a vă invita să ne apropiem de regulile universale ale acestui joc fascinant, învăţând, simultan, principiile construcţiei propriului nostru joc. Mai precis, acest exerciţiu cu durata unei vieţi, căruia trainingul, ca vocaţie şi profesie îi conferă sens şi consistenţă, revine la paşi fundamentali pe care îi facem în viaţă, precum: curajul cunoaşterii şi acceptării de sine; forţa de a asculta şi a înţelege argumentele celuilalt oferind cu calm şi detaşare propriile argumente; curajul de a decide, acceptând conştient – pentru sine şi pentru cei din jur – responsabilităţile şi costurile ce decurg din fiecare hotărâre pusă în practică; asumarea libertăţii interioare de gândire şi de acţiune;determinarea de a căuta şi înţelege valoarea superioară, semnificaţia integratoare a fiecărui fapt particular al existenţei noastre cotidiene; efortul de a aduce mereu împreună, în armonie, talentul şi caracterul, excelenţa în domeniul profesional ales spre practicare cu sufletul şi inima noastră, întru credinţă, speranţă, iubire;în sfârşit, bucuria de a învăţa mereu, împărtăşind în acelaşi timp celorlalţi din învăţătura acumulată de-a lungul întregii noastre treceri prin lume.
