„În anii ’80, când am început să studiez preferinţele de gândire şi să aplic aceste studii în leadership şi mediul de afaceri, exista un curent bine definit împotriva caracteristicilor sociale, empatice şi relaţionale în mediul corporatist. Îmi aduc bine aminte că am fost deseori întrebată de clienţii pe care îi evaluam „cum pot să scape de roşu” sau de elementul social din profilul lor. Liderii, femeile-lider în special, nu voiau să fie percepuţi ca „sensibili” sau „emoţionali”. Aceştia considerau că gândirea pragmatică sau cea rigidă, specifică emisferei stângi, este cea mai valoroasă. Până şi abilităţile mai ezoterice, cum era creativitatea pe atunci, erau mai bine văzute decât gândirea relaţională.
Din fericire, odată cu apariţia social media, a generaţiei Y şi odată cu ascensiunea femeilor în ierarhia corporatistă, elementul social al leadershipului a câştigat tot mai mult teren.
Acum, liderii nu doar că vor să exploreze resursele creierului lor social, dar consideră că acest lucru este un imperativ. Cu câţiva ani în urmă, nu mi-aş fi imaginat că o să citesc un articol ca cel al lui Kimberley Weisul („Leadership – Why the best leaders are vulnerable”), care spune că cei mai buni lideri sunt cei care ştiu să îşi arate vulnerabilitatea, scria Geil Browning pentru Manager Express cu ceva timp în urmă.
