Începând cu anul 2014, odată cu intrarea în vigoare a noilor reguli prudențiale cerute de standardele internaționale Basel III, precum și de Directiva 2013/36/EU și Regulamentul nr. 575/2013, tranzacțiile de vânzare de credite neperformante au intrat și mai mult în atenția investitorilor. România s-a situat pe primul loc în Europa Centrală și de Est în privința vânzărilor de portofolii de credite neperformante, înregistrând tranzacții în valoare de 3,5 miliarde de euro în 2015 și 2016. Având în vedere că încă mai sunt bănci mari românești care au o rată a creditelor neperformante de peste 10%, asteptările pieței sunt ca tranzacțiile de vânzare de portofolii de credite să continue și în perioada următoare, spun Alexandra Lupu şi Alexandra Manciulea de la casa de avocatură PeliFilip.
Modificările relativ recente din legislația românească, aduse de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (OUG 52/2016), ar putea influența structurarea acestor tranzacții în viitor.
Deși OUG 52/2016 viza, printre altele, asigurarea unei discipline a activității de recuperare de creanțe în contextul boom-ului de vânzări de credite neperformante, anumite modificări aduse de acesta au generat neclarități în piață. Astfel, în urma acestor modificări legislative, transferul creditelor neperformante va fi tratat diferit în funcție de debitor (credite oferite sectorului corporate sau consumatorilor), scopul împrumutului (credite referitoare la imobile sau nu), data încheierii contractului (credite contractate înainte sau după intrarea în vigoare a OUG 52/2016).
- Vânzarea de credite neperformante oferite sectorului corporate versus consumatorilor
1.1. Credite oferite sectorului corporate
Prima problemă remarcată este că, deși OUG 52/2016 viza numai reglementarea contractelor de credit oferite consumatorilor, aceasta a adus însă și o modificare a Legii 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare (Legea 93/2009) cu implicații în privința cesiunii portofoliilor de credite oferite sectorului corporate.
Potrivit dispozițiilor Legii 93/2009, numai entitățile reglementate (precum instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare) pot desfășura activități de creditare cu titlu profesional. Înainte de intrarea în vigoare a OUG 52/2016, Legea 93/2009 prevedea, de asemenea, că tot numai aceste entități pot achiziționa portofolii de credite, iar principala excepție de la această regulă era că portofoliile de credite încadrate în categoria pierdere, conform reglementărilor în materia clasificării creditelor, puteau fi transferate și către entități nereglementate. OUG 52/2016 a abrogat aceste dispoziții referitoare la achiziția portfoliilor de credite, oferind în loc o reglementare numai vânzării de credite neperformante oferite consumatorilor.
Această modificare a dat naștere la semne de întrebare cu privire la posibilitatea entităților nereglementate de a achiziționa în continuare portofolii de credite încadrate în categoria pierdere (numite și credite neperformante în limbajul curent). Având în vedere regula potrivit căreia activitățile de creditare pot fi desfășurate cu titlu profesional numai de către entități reglementate, se pune întrebarea dacă achiziția de portofolii de credite încadrate în categoria pierdere constituie sau nu o astfel de activitate de creditare cu titlu profesional, Banca Națională a României (BNR) fiind singura autoritate competentă să decidă dacă o anumită activitate poate fi calificată ca fiind activitate de creditare cu titlu profesional.
În ianuarie 2017, BNR a emis un comunicat de presă prin care a oferit interpretarea sa cu privire la această modificare legislativă. Potrivit opiniei acesteia, în ciuda abrogării dispozițiilor referitoare la transferul portofoliilor de credite, preluarea de credite încadrate în categoria pierdere conform reglementărilor în materia clasificării creditelor, precum și operațiunile desfășurate pentru recuperarea sumelor datorate aferente, nu reprezintă activitate de creditare cu titlu profesional și, prin urmare, poate fi realizată și de alte persoane decât creditorii profesioniști.
Această intervenție a BNR oferă un oarecare confort entităților nereglementate stabilind o interpretare de principiu în privința achiziției de portofolii de credite încadrate în categoria pierdere. Cu toate acestea, comunicatul BNR pare să sugereze că activitatea derulată de achizitor în legatură cu creditele achiziționate va trebui totuși analizată de la caz la caz pentru a determina dacă are sau nu caracteristicile activității de creditare cu titlu profesional.
În lumina interpretării BNR, considerăm că acțiunile de declarare a scadenței anticipate a creditului sau inițierea formalităților de executare silită post-achiziție s-ar afla în afara activităților de creditare cu titlu profesional. Nu același lucru s-ar putea spune însă despre continuarea încasării principalului, a dobânzii sau a comisioanelor la datele scadente post-achiziție, în conformitate cu termenii contractuali inițiali ai împrumutului, cu privire la care se poate argumenta că ar reprezenta activități de creditare cu titlu profesional, care astfel ar putea fi desfășurate doar de către entități reglementate.
