2014 se anunță a fi un an al revenirii economiilor europene, chiar și a celei românești. Publicația The Economist, de altfel, a prezis pentru anul viitor o creștere a PIB-ului din România de 3.3%.
În acest context, am decis să luăm la întrebări câțiva specialiști din mai multe domenii, de la marketing și management, până la IT și recrutare. I-am rugat pe fiecare să ne ofere propriile predicții pentru 2014, să ne spună care vor fi, din punctul lor de vedere principalele tendințe, la nivel general, în economie, dar și specific, raportat la domeniile lor de activitate.
George Butunoiu, Managing Partner la firma de Executive Search George Butunoiu şi fondator al site-ului “Restograf”, specializat în evaluarea restaurantelor de clasă din Bucureşti ne-a oferit o viziune cu privire la viitorul zonei de recrutare, dar și o perspectivă asupra ceea ce se va întâmpla în mediul restaurantelor.
Tendinţe majore pentru 2014 în Executive Search
Stau aproape zilnic de vorbă cu oameni de afaceri şi cu politicieni care au informaţia « la prima mână », şi pentru România şi pentru Europa. Incertitudinea e maximă, însă ea nu trebuie confundată cu panica din 2008 – 2009. Aproape nici unul dintre ei nu crede că va fi mai bine în România în 2014, dar nici mai rău. Opinia generală e că vor fi la fel de puţine investiţii străine, româneşti – la fel. Prin urmare, piaţa de Executive Search va fi la un nivel destul de redus, aşa cum a fost şi anul acesta.
Firmele de Executive Search şi cele de recrutare, la modul general, vor trebui să se obişnuiască cu marje mai mici şi vor fi obligate să-şi mărească productivitatea, în primul rând, prin folosirea mult mai intensă şi mai cu cap a tehnologiei şi a tot ceea ce ţine de Internet.
Recrutarea pe Internet va eroda în continuare piaţa firmelor de Executive Search, vor apărea şi site-uri de recrutare destinate exclusiv poziţiilor manageriale, ceea ce nu a existat până acum.
Tendinţe anticipate pentru restaurante
Cred că vor dispărea multe restaurante, inclusiv dintre cele mari, iar piaţa se va polariza, se va subţia şi mai mult segmentul de mijloc, cel al restaurantelor la care se merge de plăcere; va creşte numărul celor la care se merge de foame, la prânz, un fel de cantine, la care preţurile joase şi proximitatea faţă de locul de muncă vor fi principalele criterii de selecţie, în detrimentul calităţii mâncării.
Vor fi tot mai multe restaurante care la prânz arată ca nişte cantine cu mâncare ieftină, iar seara încearcă să schimbe foaia, devenind cât de cât « normale ».
Presiunea pe costuri va face ca şi mai multe restaurante să folosească semipreparate de la supermarket, cu o intervenţie din ce în ce mai mică din partea bucătarului. Cele câteva care vor continua să facă altfel vor fi sensibil mai scumpe decât celelalte, de unde şi polarizarea despre care vorbeam.
