Cum îţi descoperi pasiunea în viaţă ?

Cum îţi descoperi pasiunea în viaţă ?

Pasiunea, o trăire ce nu poate fi identificată cu forţa, poate ieşi la suprafaţă printr-un accident fericit. Aceasta însă nu este o situaţie pe care ar trebui să contezi.

Atunci când trebuie să îşi identifice “pasiunea”, cei mai mulţi oameni au două reacţii. Prima este o scormonire frenetică prin propria viaţă, cu scopul de a descoperi ceva magic, cu care să rezoneze sufleteşte. De multe ori primesc de la tineri mesaje care încep cu: “încerc să mă decid care ar fi pasiunea mea” (dacă ar fi aşa uşor…). A doua este paralizia: odată confruntaţi cu schimbarea existenţială fundamentală a unei astfel de revelaţii, mulţi dintre noi se blochează, în speranţa unui semn “de sus” care să clarifice lucrurile (această aşteptare poate fi una lungă).

Nici una dintre aceste atitudini nu este utilă, pentru că pasiunea nu iese la iveală dacă ne obligăm metodic să o găsim.

Ce trebuie să facă un căutător minimalist al pasiunii?

Am descoperit un răspuns într-un loc neaşteptat: fă mai puţin, ia mai mult. În iarna lui 2009, am început să mă informez dintr-o carte pentru admiterea la facultate. Fiind inspirat de filosofia Zen Habits (http://zenhabits.net/), am căutat studenţi care au urmat o cale Zen de-a lungul anilor de studiu, mergând la şcoli bune fără să fi fost constrânşi şi având o viaţă autentică de liceeni. Curând a devenit evident faptul că aceştia aveau o trăsătură comună: îşi organizaseră viaţa în jurul unui interes profund (acesta i-a făcut irezistibili în faţa comisiei de admitere).

Voiam să aflu cum au luat naştere astfel de pasiuni. După luni de cercetare, am ajuns, în sfârşit, la universitatea Penn State, unde am întâlnit-o pe Linda Caldwell, un profesor care şi-a dedicat cariera cercetând formarea interesului. Fiind entuziasmat de rezultatele ei şi întrebându-mă cum să le transpun în viaţa de zi cu zi, am căutat-o.  Răspunsul ei a fost: “trebuie să te expui multor experienţe. E bine să faci acest lucru chiar dacă nu ştii dacă astfel ţi se va trezi cu adevărat interesul”.

Pasiunea presupune curaj şi deschidere spre nou

Când descoperi ceva care îţi captează atenţia, mergi mai departe, mai în profunzime, şi vezi dacă este ceva de durată. Cu alte cuvinte, descoperirea pasiunii presupune, pe de o parte, dedicaţia pentru explorare nestructurată. Trebuie să laşi ferestre mari de timp liber în programul zilnic, pe care să le umpli cu explorarea lucrurilor ce pot fi interesante. Pe de altă parte, e la fel de important ca, odată ce te-ai întâlnit cu o experienţă care “te prinde”, să  îţi foloseşti cât mai mult şi mai concentrat timpul liber, pentru a vedea cât de departe poţi merge cu ea. Concluziile cercetării lui Caldwell susţin că adevărata pasiune nu poate fi impusă. Te poţi supune la teste de personalitate şi exerciţii auto-reflexive până la epuizare, dar, de fapt, explorarea nestructurată şi focusarea ulterioară agresivă sunt cele care te ajută să îţi descoperi interesele profunde.

Când ne gândim la pasiune, asociem această idee cu acţiunea: vrem să ne apucăm să facem lucruri măreţe acum! Dar realitatea pasiunii este, de fapt, mai subtilă. Trebuie să faci mai puţin şi să iei mai mult de la viaţă. Odată ce adopţi acest stil minimalist, este mult mai probabil să îţi descoperi un interes acaparator, care va da formă stilului tău de viaţă.

Cu alte cuvinte: fă un pas înapoi, relaxează-te, apoi deschide-ţi larg ochii pentru a capta, cu răbdare, ceea ce se oferă în jurul tău.