Când dispare pasiunea…

Rutina ne confera o anumita liniste, un confort psihic la care e greu de renuntat.

Rutina ne conferă o anumită linişte, un confort psihic la care e greu de renunţat. În momentul în care activitatea şi sarcinile întreprinse la job ne sunt foarte cunoscute, ştim exact în fiecare zi ce avem de făcut şi care vor fi rezultatele. Mintea noastră, adesea obosită şi plictisită, caută comoditatea experienţelor familiare, însă acest lucru opreşte evoluţia şi dezvoltarea. Teama de a părăsi o zonă de confort este principalul aspect cu care ne confruntăm atunci când vine vorba despre schimbare, despre ieşirea din rutină.

Printre aspectele negative pe care le atrage, putem pune în contul rutinei faptul că generează o stare de demotivare, lipsa de plăcere şi pasiune în realizarea sarcinilor, găsirea unei rezolvări oarecare în locul celei mai bune soluţii, entuziasmul scăzut în abordarea unor proiecte noi.

Pentru a o identifica, trebuie urmărite următoarele manifestări:

  • procesele curente se desfăşoară pe deciziile anterioare, care sunt revizuite foarte rar (în general, într-o situaţie de criză);
  • evitarea privirii în viitor;
  • responsabilii cu deciziile sunt ancoraţi în experienţele trecute;
  • eşecul de a percepe şi urmări noi oportunităţi;
  • deciziile sunt luate rapid, din inerţie, chiar și în cazul în care contextul general este schimbat.

Dar faptul că descoperim cum se manifestă nu e suficient. Avem o serie de acţiuni de întreprins pentru a se ieşi din „paralizie”:

  • discuţii periodice cu şcoala parteneră în implementarea unor bune practici testate în organizaţia noastră;
  • schimbări autoimpuse la început de calendar academic: schimbarea materialelor de curs, studii de caz noi, utilizarea unor simulări de business pe anumite cursuri;
  • parteneriate pe proiecte noi, în care acţiunile sunt gândite de la zero;
  • implicarea în proiecte noi; personal, am ales să mă implic în înfiinţarea asociaţiei European Professional Women Network în România, în octombrie 2011;
  • organizarea unui curs la care participă majoritatea celor din şcoală;
  • mici schimbări de decor; de exemplu, luna trecută, am hotărât că e nevoie să schimbăm puţin aspectul biroului în care muncim, lucru pe care l-am pus în practică imediat.

Un aspect important este însă schimbarea de atitudine. Orice job devine, la un moment dat, rutinier şi nu poate fi schimbat de fiecare dată când simţi că lucrurile au devenit monotone. În acest moment, intervine schimbarea de optică: e momentul să decizi că ceea ce faci începe să îţi placă din nou.

O astfel de schimbare de atitudine te poate ajuta să reiei cu entuziasm sarcinile zilnice. Discuţia despre rutină n-ar fi însă completă dacă nu am evidenţia şi aspectele sale pozitive, atâtea câte sunt. Ea ne asigură un mecanism de rezolvare a multor situaţii rapid şi cu rezultate cunoscute pentru a atinge anumite obiective. Rutinele adună experienţa colectivă a unei organizaţii, a celor care au trecut prin anumite situaţii, care s-au confruntat cu diverse efecte colaterale, dintre care unele nedorite, şi care cunosc acum calea eficientă de rezolvare a unei situaţii.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •