Minciunile din CV-uri vor avea picioare tot mai scurte

Prin „background screening”, angajatorii au posibilitatea să verifice dacă angajaţii lor n-au minţit în privinţa experienţei profesionale, a diplomelor obţinute de la diferite instituţii de învăţământ superior şi a altor certificări. Candidatul aflat în pragul angajării trebuie să-şi dea acordul pentru ca o firmă specializată, cu drept de operator de date personale, să-i ia la puricat CV-ul şi să-i verifice autenticitatea punct cu punct.

Acest business, cu tradiţie în SUA, Marea Britanie şi alte ţări, a fost adus şi în România de o tânără femeie de afaceri, care a fondat Mindit, prima companie de ­background screening din țara noastră.

Invitată la conferinţa „Etică în HR”, Irina Arsene, CEO Mindit, explică într-un interviu acordat Manager Express cum şi de ce funcţionează acest business.

Citește și Mindit il atrage ca partener pe Sergiu Neguţ, care preia 50% din acţiuni

Cum de v-aţi gândit să începeţi o afacere în domeniul acesta?
Am vrut să fac ceva ce-mi place. Nu m-a atras atât zona de HR, cât ideea de a face ceva complet nou şi de a crea o piaţă nouă, cea de „background ­screening”, deoarece chiar cred că ea poate avea efecte foarte bune asupra societăţii româneşti, pe termen lung.

Aşa a apărut Mindit, acum un an şi ceva. Până acum, doar am investit bani şi timp în companie. Nu am ajuns încă la profit. Dar cred că o să aibă atunci când lumea o să se mai familiarizeze cu această practică şi n-o să mai trebuiască să sunăm de 10 ori pentru a obţine o referinţă. Deocamdată, o facem doar pentru că suntem convinşi că aşa se vor schimba lucrurile în bine.

Care e importanţa screening-ului?
În momentul în care „background ­screening-ul” va deveni un standard şi în România, aşa cum este afară, va creşte nivelul de onestitate în mediul de business. Dacă ştii că cineva se uită pe CV-ul tău şi verifică, te gândeşti de două ori înainte să minţi. Este o chestiune de educare. Dacă lucrurile merg bine, peste 10 ani ar trebui să nu mai existe piaţă pentru noi. Aş vrea să am problema asta.

Citește și Background screening- încredere, control și protejarea reputației

Cât de deschise sunt organizațiile să vă dea informaţiile de care aveţi nevoie?
Sunt mult mai deschise decât mă aşteptam. Oamenii încep să înţeleagă şi să susţină acest demers. Există însă şi excepţii cu care ne consumăm mult timp şi energie. Noi nu putem garanta că în cele două săptămâni până la predarea raportului de screening adunăm toate datele. Suntem afiliaţi la ­National Association of Professional Background Screeners din SUA, iar standardele acesteia spun că trebuie să suni de cel puţin trei ori înainte de a spune că nu poţi obţine o anumită informaţie. Noi sunăm şi de mai mult de 10 ori, pentru că vrem să atragem clienţi prin furnizarea de rapoarte cât mai complete. În acest moment, efortul este foarte mare, dar sperăm ca în timp lucrurile să se îmbunătăţească. Sunt facultăţi în România care n-au baze de date cu studenţii şi trebuie să se ducă o doamnă secretară undeva la subsol şi să caute nişte arhive. Sper ca, într-un interval de timp scurt, să avem şi noi baze de date şi informaţia sistematizată. În SUA, industria face 5 miliarde de dolari pe an. Sunt firme cu mii de angajaţi care fac treaba asta. Noi, în schimb, avem nouă angajaţi.

În Anglia, această afacere este foarte dezvoltată. Sunt foarte multe firme care fac background screening pentru Anglia şi toată lumea. Există şi-n România companii străine care angajează firme de background screening din SUA şi Marea Britanie, ceea ce, din punctul meu de vedere, n-are nici un sens. Diferenţa de limbă şi de cultură scade calitatea raportului faţă de cel făcut de localnici.