Calități care te ajută să fii un CEO eficace

Articol de: Călin Cavaleru, Managing Partner, HTDI Consult

Momentul în care ajungi CEO nu este finalul apoteotic al drumului tău în carieră, așa cum ar putea crede un manager mai puțin experimentat. Este doar o etapă de parcurs care, în afară de satisfacția recunoașterii rezultatelor trecutului, înseamnă schimbări majore ale felului în care gândești, acționezi și interacționezi cu ceilalți.

Calitățile care te-au adus sus nu sunt aceleași cu cele care te vor menţine acolo, iar dacă nu înțelegi asta destul de repede, riști să ajungi un CEO mediocru, cu un mandat foarte scurt și o prezență activă în legendele companiei. Să trecem în revistă ce calități, tehnici și comportamente te ajută nu numai să nu cazi din șa cât îți conduci compania, dar și să fii urmat și admirat de oamenii tăi.

Curiozitatea și pasiunea

Un CEO care nu-și păstrează vie curiozitatea și pasiunea este un executiv blazat, indiferent, dezinformat și ineficient. Conducătorii de succes întreabă permanent ce merge, ce nu merge și ce ar putea fi îmbunătățit. Îi interesează, în primul rând, imaginea de ansamblu, dar nu încetează să caute, dincolo de ea, oportunități care au fost scăpate din vedere. În relațiile cu oamenii, managerii se străduiesc să înțeleagă ce-i motivează, care le sunt punctele tari sau slabe, ce planuri de dezvoltare personală au și în ce fel pot fi ajutați să-și depășească limitele.

CEO-ul care are un răspuns pentru orice întrebare este „prea deștept” ca să obțină rezultate excepționale și să le și mențină cel puțin pe termen mediu. Întotdeauna e preferat cel care pune întrebările necesare concentrării eforturilor și forțelor subordonaților pe direcția optimă de creștere.

Încrederea în experiența și în forțele proprii

Încrederea în forțele proprii generată de o autoevaluare generoasă, combinată cu incapacitatea de a judeca corect situația, este extrem de periculoasă și frecvent întâlnită la șefii care s-au ocupat preponderent de teorie.

Ca să poți duce în spate o companie, ai nevoie de o experiență bogată de succese și insuccese în lupta cu provocări ­complexe, complicate, intense și reale. Felul în care ai depășit momentele grele cu care te-ai confruntat te ajută să nu te ascunzi sub birou când dai de greu, să nu ignori adevărul atunci când este incomod și să știi că trebuie să găsești soluții, nu vinovați.

În focul luptei, un CEO care-și merită banii nu scapă din vedere scopul și direcția companiei, ci le urmărește cu maximum de determinare, îi convinge pe toți ceilalți să i se alăture și să-l ajute la atingerea obiectivelor strategice.

Flerul în alegerea oamenilor

Este vital ca un CEO să se implice în procesul de recrutare a oamenilor-cheie pentru succesul companiei, asta putând să însemne manageri sau specialiști. Dincolo de contribuţia inestimabilă pe care numai „conducătorul suprem” o poate aduce în dezvoltarea criteriilor de recrutare, contează flerul acestuia de a descoperi calitățile umane ale candidatului ideal, valorile și principiile care-i călăuzesc comportamentele, capacitatea de adaptare la cultura companiei și eficiența lui ca jucător de echipă.

Construirea echipelor multidisciplinare

Dincolo de intuiţia necesară pentru a alege cei mai buni angajați pe care şi-i poate permite în limita bugetelor, un CEO bun vede de ce anume tip de oameni are nevoie pentru a construi o echipă multidisciplinară în stare să livreze rezultatele așteptate. El va evita, de exemplu, să asocieze caractere evident neconciliabile în același proiect sau să dea teme interdepartamentale confuze, fără responsabili clari și cu termene de finalizare nedefinite, pentru a nu genera conflicte și disfuncții artificiale.

Oricât de bun profesionist ai fi, oricâte cunoștințe ai avea și oricâte cărți de management ai citi, dacă ești incapabil să construiești și să conduci o echipă, nu ești manager, ci un superior ierarhic care încurcă lucrurile.

Comunicare simplă, clară și concisă

Mai toți managerii știu să ceară subalternilor lor să comunice esența simplu, concis și la obiect. Când trec de partea baricadei unde li se cere lor să prezinte sau să comunice ceva, apare un scurtcircuit și te trezești fie în fața unei avalanșe de vorbe care nu spun nimic, fie în fața a 100 de slide-uri de text mărunt, ilizibil, neinteligibil și complet neinteresant.

O explicație posibilă a acestui fenomen este nevoia vorbitorului de a impresiona auditoriul, combinată cu credința ușor ruginită că, în cazul prezentărilor, abundența de informații demonstrează că te-ai documentat serios, iar un discurs lung înseamnă că stăpânești atât subiectul, cât și situația.

În realitate, ceea ce contează cu adevărat pentru un conducător de companie este să aibă o bună capacitate de sinteză, să poată face conexiuni creative și să fie capabil să pună întrebări suficient de inteligente, care să conducă la identificarea și valorificarea unor oportunități mai puțin evidente.

Asumarea inteligentă a riscurilor calculate

Conducătorul de companie care își merită numele știe foarte bine că nu va avea niciodată toată informația de care are nevoie, în timp util. În rarele cazuri când se va întâmpla asta, îi vor lipsi resursele financiare, mandatul de a lua decizia de unul singur sau specialiștii cu care să o valorifice la maximum.

Pe scurt, rolul CEO-ului nu este să aștepte situația ideală, care nu vine niciodată, ci să aibă și să folosească un sistem rațional de gestionare și asumare a riscurilor care să-i permită să conducă eficace. Managerul pe care adversitatea față de risc îl blochează în indecizie este un simplu executant ajuns într-o poziție care-i depășește semnificativ competența.

Vestea bună este că aceste calități, absolut necesare când ești la cârma corabiei organizaționale, nu sunt genetice, deci pot fi învățate și dezvoltate prin atitudine, voință și disciplină. Ele te vor face un angajat, manager sau lider mai bun, te vor ajuta să progresezi într-un ritm accelerat și vor reduce la minimum șansele să dai greș.

Vestea proastă este că foarte mulți CEO în funcție și mult mai mulți dintre cei în devenire sunt prea ocupați sau prea importanți ca să dea atenție acestor practici care nu vin din vreo teorie complicată, ci din experiența celor care au reușit nu numai să atingă succesul, dar şi să-l mențină pentru perioade semnificative de timp.