Top şi middle managerii sunt cei mai predispuşi la burnout

Recent, compania de training Exec-Edu a lansat o serie de programe de well-being şi dezvoltare personală printr-un eveniment-workshop, sub sloganul “Antrenăm starea de bine”. Cum printre invitaţii serii s-a aflat şi Dan Mitrea, fondator Intermedicas-Second Opinion şi medic neurolog, am profitat de ocazie pentru a-i adresa câteva întrebări despre un subiect devenit fierbinte: burnout-ul.

 Ce înseamnă “burnout”?

Burnout este un termen folosit în psihologie, care se referă la epuizare psihică şi fizică datorată suprasolicitării pentru o perioadă îndelungată la locul de muncă. Burnout-ul propriu-zis nu este clasificat ca un diagnostic. Experţii în psihiatrie şi psihologie asociază simptomele lui unei tulburări depresive.

Care este diferenţa dintre stres şi burnout?

Stresul este o componentă naturală a organismului nostru, a modului în care funcţionează. Este, de fapt, o adaptare continuă la factorii externi şi interni ai organismului. Stresul cronic, mai ales stresul ocupaţional (cel legat de locul de muncă), este o componentă esenţială a burnout-ului.

Prin ce etape trece o persoană înainte să ajungă la burnout?

În 2006, psihologii Freudenberger şi North au descris în Scientific American Mind următoarele etape prin care trece o persoană pentru a ajunge la burnout:

– nevoia (compulsivă) de afirmare – de obicei, apare la început de carieră sau după schimbarea locului de muncă şi se traduce prin ambiţia excesivă cu care individul doreşte să se afirme, să îşi dovedească utilitatea şi valoarea la locul de muncă. Iar dorinşa se transformă într-o compulsie;

– muncă mai multă – ambiţiile crescute presupun stabilirea unor obiective înalte, greu de îndeplinit, ce necesită mai mult efort; individul devine obsedat de ceea ce are de făcut;

– neglijarea nevoilor personale – pentru că individul îşi dedică foarte mult timp şi energie seviciului, nu mai are timp de altceva; familia, prietenii, nevoia de a dormi, de a mânca ajung în planurile secundare, pentru că ele consumă din timpul dedicat serviciului;

– apariţia situaţiilor conflictuale – neglijarea nevoilor personale duce la apariţia de situaţii conflictuale cu cei din jur; individul simte că ceva nu este în regulă, dar nu poate identifica motivul;

– reevaluarea valorilor personale – individul ajunge să respingă nevoile personale, deoarece munca îi consumă întreaga energie; nu mai are timp şi energie pentru hobby-uri, prieteni; singura valoare rămasă este jobul;

– negarea problemelor – oboseala şi timpul alocat muncii încep să îşi pună amprenta; individul devine agresiv, sarcastic şi nu îi mai place să interacţioneze oamenii din jur;

– retragerea – minimumul contact social pe care îl are se transformă în izolare, apare senzaţia de lipsă a unei direcţii spre care se îndreaptă, îşi pierde speranţa; îşi poate găsi confort prin evadare din realitate folosind alcoolul sau drogurile;

– schimbarea comportamentului – familia, colegii sau alte persoane din cercul apropiat observă schimbările de comportament;

– depersonalizarea – individul nu se mai consideră valoros, util;

– sentimentul de gol interior – individul nu mai simte nici o plăcere în ceea ce face; de aceea, pentru a compensa, recurge la alte metode care îi pot da satisfacţie pe moment (de exemplu, mâncatul în exces);

– depresie: individul devine indiferent, lipsit de speranţă, extenuat, consideră că viaţa nu mai are sens;

– burnout – colapsul emoţional şi fizic; în anumite cazuri, poate apărea şi ideaţia suicidală ca soluţie de ieşire din situaţia în care se află (dar sunt puţine cazurile în care se întâmplă să îşi ducă planul suicidal la bun sfârşit).

Cum recunoaştem starea de burnout?

Există două stări recognoscibile: cea de epuizare emoţională (individul se simte suprasolicitat, obosit, lipsit de energie, “low”, lipsit de speranţă) şi performanţa redusă (nu îşi poate duce la bun sfârşit obiectivele la serviciu sau acasă, devine negativist, îi este greu să se concentreze, îi dispare creativitatea).

Cum îşi revine o persoană din starea de burnout?

Se recomandă întreruperea temporară a activităţii, vizita la un specialist pentru tratamentul depresiei, a anxietăţii, a sindromului de oboseală cronică. Revenirea are loc treptat, cu monitorizare din partea unui specialist psihiatru.

Cum te fereşti de burnout? Când să spui stop stres-ului ca să nu ducă la burnout?

Prevenţia se face prin programe individuale care ţin, de obicei, de modul în care este organizată compania în care lucrează, dar şi de educaţia individului. Burnout-ul reprezintă, de fapt, o discrepanţă între timpul dedicat lucrului, recompensele asociate lucrului, corectitudinea activităţii prestate, comunitatea în care se desfăşoară activitatea şi timpul alocat nevoilor personale. Câteva tips: pauza de lucru, mâncat sănătos, exerciţiu fizic, stabilirea unor limite ale activităţii la serviciu.

Din experienţa clinicii dvs. şi a dvs., personal, există anumite poziţii în ierarhia unei companii care sunt mai predispuse la burnout?

Cei mai predispuşi la burnout sunt cei din top şi middle management.

Citeşte şi Exec-Edu lansează o serie de programe de well-being

  •  
  •  
  •  
  •  
  •