Articol de: Sergiu Neguț, Transformation Partner, Wanted Transformation Consultancy
Era cât pe ce să nu scriu în numărul acesta. Pentru că nu m-am decis ce anume să scriu. Cum ar veni, nu am știut, sau nu am îndrăznit, sau n-am crezut, sau n-am putut, sau nu m-am hotărât. Mai des decât am vrea să credem, așteptăm mai multă informație, o ocazie mai bună, un sfat înțelept, o idee genială, o rugăminte, o reamintire, un îndemn mobilizator. Mai des decât ne-ar prinde bine, ne găsim scuze ca să nu. Pentru că, nu-i așa, e mai ușor să nu faci decât să faci. Să amâni o decizie neplăcută. Să lași lucrurile să curgă. Rudă apropiată cu „merge și-așa”, indecizia ne exclude pe noi înșine din viața noastră, ne transformă din subiect în obiect, schimbă determinarea pe resemnare. Indecizia este un fel de neputință proactivă. Absenteismul decizional falimentează companii și distruge vieți. Știu că-mi bat gura de pomană, că vouă nu vi se poate întâmpla, că, la urma urmei, tocmai ați decis să citiți numărul ăsta din AIDA, spre deosebire de colegii care încă se mai gândesc. De asta mă bazez pe voi să decideți nu doar cum, ci mai ales când trebuie să acţionaţi într-un fel sau altul.
