Articol de: Lucian Mihai, Partner, Interact
Dacă dezvoltarea personală este ca o hrană pentru minte şi spirit, atunci industria dezvoltării personale reprezintă ceea ce industria alimentară înseamnă pentru mâncarea noastră zilnică. Însă, o diferenţă majoră pentru consumator este dată de lipsa informării şi atenţionării de care benficiază consumatorul de alimente. Produsele de dezvoltare personală nu sunt reglementate, nu au informaţii despre calorii, E-uri sau modificări genetice, iar acest lucru se petrece în timp ce oferta este în creştere şi „rafturile” sunt tot mai pline. Ce este sănătos în oferta de dezvoltare personală şi ce nu? Ce ne poate dăuna şi ce ne păcăleşte doar cu gustul, ce este expirat şi, mai ales, ce se potriveşte “metabolismului” nostru cognitiv şi psihologic?
De acelaşi autor Știinţa în management, implementare cu viteza I
Modelul Apple versus Microsoft
Unul dintre cele mai interesante şi profunde trenduri în dezvoltarea pesonală este orientarea dinspre orizontală spre verticală. Pentru a înţelege acest fenomen, cel mai bun exemplu pe care l-am găsit în mai multe surse este, de data aceasta, din tehnologie, mai exact, comparaţia Apple versus Microsoft. Microsoft a avut ani la rândul o abordare orizontală, concentrându-se pe software şi lăsând producătorii de hardware să se bată între ei pe probleme complicate pe care a preferat să le evite. În contrast, Apple a preluat responsabiitatea de a gestiona întreaga experienţă pe verticală, de la utilizator, la hardware. Aceasta a presupus şi gestionarea de probleme dificile, aparent insurmontabile, delicate uneori: de la cum micşorezi la limită o baterie, faci un procesor să consume mai puţin, să oferi o experienţă unică de design şi de interfaţă, până la cum convingi industria muzicală să îşi schimbe profund modelul de business. Aşa că astăzi, Apple oferă, gestionează şi controlează un întreg ecosistem care asigură utilitate, satisfacţie şi calitate utilizatorului.
De la orizontal, la vertical
Ca şi Microsoft, dezvoltarea personală a avut de la început, în mod clasic, o abordare orizontală: de la informaţie, la abilitate, la competenţă, concentrându-se pe cât de bine este prezentată informaţia, cât de bine sunt alese metodele de dezvoltare a abilităţilor şi, eventual, cât de bine este susţinut apoi comportamentul dorit pentru a deveni competenţă. Cu alte cuvinte, vii la curs, afli informaţie, faci exerciţii şi jocuri de rol, iar apoi, încerci să aplici în viaţa de zi cu zi.
Citeşte şi Trainingul, o formă fără fond
Abordarea verticală a dezvoltării ţine cont de hardware (creier, corp), software (psihologie, experienţe de viaţă, gândire), de mediu (complexitate, sisteme, cultură, paradoxuri) şi presupune integrarea lor pentru a dezvolta profund, complex, adaptabil şi sustenabil individul. Precum Microsoft, dezvoltarea personală a evitat problemele complicate, complexe şi delicate din verticală. A fost nevoie de pionieri precum Manfred Kets de Vries (INSEAD) care au adus psihologia şi dinamica individului în discuţie, tratând subiecte precum hubrisul, sexualitatea, moartea sau visul ca parte esenţială a dezvoltării personale în zona de business. Abordarea verticală a dezvoltării presupune folosirea modului în care funcţionează creierul, demontarea barierelor psihologice, gestionarea condiţionărilor socio-culturale, oferirea de experienţe care să producă schimbare de paradigme, combinare de metode, medii şi agenţi care susţin dezvoltarea. Cu alte cuvinte, eşti ajutat să descoperi legătura dintre minte şi corp, experienţe personale, mediu şi nevoia de schimbare, eşti pus în situaţii care simulează o realitate, treci prin experienţe emoţionale nu doar cognitive, combini studiul în grup, discuţia cu mentoratul şi coachingul, într-un program coerent şi consecvent pe o durată mai lungă.
Deşi zona de leadership este cea în care s-a folosit prima dată această abordare, ea trece din ce în ce mai mult spre alte zone şi se manifestă nu doar prin folosirea psihologiei sau a neuroştiinţelor, dar şi prin folosirea extinsă a experienţelor individuale şi a descoperirlor personale, ca mod de dezvoltare. Acest trend presupune şi o deschidere individuală a participantului la proces mult mai mare decât în varianta clasică, precum şi o asumare a ieşirii din zona de confort în procesul de dezvoltare. Dezvoltarea personală trece de la consumul frecvent de fast food la o dietă sofisticată şi susţinută. E posibil să fie greu, dar e mult mai sănătos şi sustenabil.
Alte articole scrise de către Lucian Mihai: Psihometric 2.0 – Emergenetics
