Articol de: Monica Iancu, Partener PeliFilip & Marcu Florea, Associate PeliFilip
Biometria cumulează tehnologiile care identifică o persoană / autentifică identificarea unei persoane pe baza caracteristicilor fizice sau chiar comportamentale. Dezvoltarea biometriei s-a petrecut în ritm amețitor, de la tehnologii bazate pe amprenta digitală, la cele bazate pe recunoașterea irisului, recunoașterea facială sau chiar a ritmului biologic ori pe caracteristici comportamentale precum trăsături specifice mersului unei persoane. Pentru că suntem în era vitezei și a simplificării, autentificarea biometrică a devenit din ce în ce mai obișnuită, inclusiv în sistemele de acces în instituții sau în spații publice ori private, dar și în comerț.
Dacă tehnologiile biometrice ne pot facilita viața, nu este mai puțin adevărat că ele colectează date care intră în sfera mai largă a datelor personale și vin cu preocupări pentru securitatea individului.
În România, procesele legate de date biometrice nu sunt supuse unei reglementări amănunțite sau speciale, iar Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (”Autoritatea”), dar și instanțele de judecată s-au arătat mai degrabă conservatoare în analiza proporționalității utilizării unor tehnologii biometrice. Cu toate acestea, realitatea ne arată că în această materie suntem pe o autostradă cu un singur sens, iar autoritățile cu putere de legiferare și de decizie trebuie să găsească întotdeauna echilibrul între avantajele tehnologiilor biometrice și riscurile pe care le presupun.
- Colectarea datelor biometrice
Tehnologiile biometrice presupun captarea datelor biometrice ale unei persoane, transformarea lor într-un tipar biometric (template), stocarea acestuia într-o bază de date și, ulterior, verificarea identității acelei persoane prin comparația dintre tiparul biometric și caracteristica specifică individului.
Aceste sisteme asigură rapiditatea identificării și au rata redusă de eșec în acest proces. În mod evident, identificarea cu ajutorul unui cititor de amprente este mai rapidă decât cea folosind, spre exemplu, cardul de identitate. În același timp, întrucât identificarea se face printr-o caracteristică unică a persoanei și prin eliminarea factorului uman, identificarea este mai sigură.
Totuși, tehnologiile biometrice și rezultatele lor în procesul de identificare/ autentificare nu sunt la adăpost de critici. În primul rând, tehnologiile sunt criticate inclusiv din punctul de vedere al securității întrucât nu exclud riscul furtului de identitate (spre exemplu, prin folosirea amprentelor false realizate din materiale artificiale). Mai mult, există critici legate de caracterul invaziv, agresiv și inoportun (intrusive) al acestor tehnologii care ar depăși scopul pentru care sunt folosite (de exemplu, conform unor studii, amprentele pot dezvălui alte date sensibile cu privire la persoană, respectiv informații privind originea etnică a persoanei).
Se mai invocă și riscurile de securitate a bazelor de date care conțin date biometrice. Din acest punct de vedere, este de menționat că pare că există tehnologii mai prietenoase care înlătură acest risc întrucât ar permite identificarea și autentificarea biometrică a unei persoane fără a conduce la păstrarea datelor într-o bază de date, ci la stocarea lor într-un aparat aflat în controlul acelei persoane (de exemplu, un smartphone).
