Criza i-a făcut pe oameni mai competitivi

Criza i-a facut pe oameni mai competitivi

În domeniul meu de activitate, criza a făcut ca destul de mulţi oameni să devină mai puţin comozi, mai vioi. Nu cu mult, dar măcar au devenit conştienţi de nevoia de a fi competitivi.
În general, în mediul de business, oamenii sunt acum mai atenţi la felul în care investesc banii. Îmi amintesc că în 2007, am avut o încercare de lansare a unei soluţii de Risk Management. Puţini au fost cei interesaţi atunci de acest subiect. Acum, vorbim despre schimbare tot timpul, despre criză… Cei de la Harvard (şi mulţi consultanţi influenţaţi de ei) vorbesc despre conceptul de V.U.C.A. (vulnerability, uncertainty, complexity, ambiguity) şi de nevoia de a ne adapta la o realitate în care nimic nu mai e cert. Am auzit persoane spunând: „Abia aştept să mă liniştesc, să trec de perioada asta”. Vestea bună (zic eu) este că nu există un alt fel de perioadă (sau nu pentru noi, pentru generaţia noastră).
Am mai observat o oarecare ieşire din inerţie, din zona de confort. Tot în zona pozitivă a transformărilor, sper că din toată această perioadă ne vom alege cu mai puţină incompetenţă şi cu o migraţie mai mică de personal de la o firmă la alta pentru câţiva euro.
Cred că deja ajunsesem, în multe domenii, la nişte situaţii ridicole: oameni care stăteau câteva luni la un job, plecau la altul, de unde plecau după alte câteva luni sau tineri absolvenţi de facultate care, la primul interviul de angajare, doreau o poziţie de manager.
La capitolul schimbări în rău, aş semnala teama de a lua decizii a multor oameni.
Întreaga piaţă a muncii s-a modificat din cauza şi datorită crizei. Sunt mai puţine joburi disponibile, a crescut necesarul de oameni mai bine pregătiţi, cu o atitudine potrivită jobului; de asemenea, nu cred că studiile (MBA sau EMBA) îţi mai asigură o poziţie la fel de bună, de bine plătită.
La rândul lor, mulţi dintre antreprenorii români au devenit conştienţi de nevoia de reinventare, de a face ceva în care să creadă cu adevărat. Sper că au devenit mai dedicaţi şi mai pasionaţi de proiectele lor. Am observat o înclinaţie mai mare spre auto-cunoaştere, auto-dezvoltare, o implicare mai mare în business.
În ceea ce-i priveşte pe angajaţi, atitudinea adoptată faţă de vremurile pe care le trăim îi împarte în câteva categorii:
– Cei care sunt sau care se consideră victime (au fost şi înainte, sunt şi acum). Au tot timpul senzaţia că sunt exploataţi, că cineva are ceva cu ei, că ceilalţi sunt împotriva lor. Îi recunoşti uşor: îţi evită privirea, au umerii lăsaţi, sunt trişti tot timpul;
– Cei care s-au trezit din amorţeala de până în 2009 şi au început să îşi asume cât de cât propriul destin; îşi schimbă atitudinea, se dezvoltă, sunt mai implicaţi;
– Cei care au fost întotdeauna dinamici, receptivi, care au ieşit mereu din zona lor de confort, care se simt bine având multe lucruri de făcut, pentru care această perioadă este una favorabilă.
Cu siguranţă că mai sunt şi alte tipuri. Este însă interesant de văzut cât de puţini oameni spun în ultimii ani că le merge bine. Cei mai mulţi se plâng, sunt nemulţumiţi, nefericiţi, de ca şi cum toţi ceilalţi (colegii, managerii, guvernul, lumea) ar fi responsabili de starea lor de bine. Mi s-a întâmplat să-i spun unui client că îmi merge bine. Reacţia lui a fost: „Hm, eşti dintre cei foarte puţini care nu se plâng când îi întreb cum le merge”.

(Foto: Chris Lott, www.flickr.com)