Articol de: Olivia Vereha, contribuitor
Antreprenoriat deprins din mers
Ce ai fi vrut să știi înainte să te apuci de antreprenoriat?
Mi-au lipsit anumite abilități, dar pe care le-am dezvoltat din nevoie. Dacă ar fi acum să o iau de zero, aș fi mult mai sigur pe mine. Posibil că acum mi-ar lua mult mai puțin timp, poate mi-ar lua doar patru luni să fac tot ce se vede azi. Ce aș fi vrut să am, totuși, este încrederea maximă în produsul meu, pe care o am acum. Nimeni nu poate să mi-o mai ia. Dacă Obama îmi spune mâine că ideea mea nu este bună, pot să îl contrazic, fără să simt vreo presiune.
Ai convins oameni să își dea demisia din corporații mari, deși salariile pe care le oferi sunt mai mici și abia de puțină vreme aveți un sediu propriu-zis… Cum?
Pentru nivelul de start-up, salariile erau peste medie, dar da, i-am convins. Eu nu am avut niciodată o atitudine corporate, cu ierarhii și proceduri, eu am spus ”Hai să facem o familie”. Nu am vândut povești, am fost foarte sincer cu oamenii, iar pentru mulți se pare că produsul a fost o provocare și un vis personal („Vreau să lucrez la ceva valoros și pe care să pot spune că l-am făcut eu de la zero”). Au reușit să vadă Kuende prin ochii mei și să formăm un nucleu puternic, bazat pe respect, încredere și loialitate.
Pavel Antohe (Kuende)
Care este cea mai neplăcută față a antreprenoriatului?
Nici una. Cred că timingul este cea mai mare provocare pentru mine. Pentru că mă aflu într-o piață și o industrie în care nu știi mâine ce poate să se întâmple, nu știi cine cumpără pe cine și chiar dacă tu ai muncit la ideea ta ani de zile, altul care poate a muncit o lună, dar a găsit momentul potrivit, înaintea ta, te surclasează.
Care este problema în România în domeniul startup-urilor? Ai spus că ai fost surprins și nu foarte plăcut de evenimentele dedicate…
În general, cuvântul startup este mult prea folosit…. Odată ce spui startup definești vreo cinci lucruri deodată, și business, și potențialul, și următorii miliardari și tot așa. Când spui startup, parcă spui Star Trek. Și nu e deloc așa. La noi, cred că investitorii români, nu toți, dar o majoritate amplă sunt divizați în două categorii, două școli, să le spunem. Școala în care te vezi cu el, nu te ascultă absolut deloc, nu știe ce business ai, ci doar vrea să știe când o să ai break-even point. Știu totul după manuale, îți explică ce ai de făcut, care sunt pașii, fără să știe despre ce este afacerea propriu-zisă. Cealaltă este cea în care nu mai pun pasiune deloc în învestiție. Dispun de un capital pe care preferă să îl bage în cinci lucruri diferite. Dacă le iese una, se declară mulțumiți că și-au recuperat banii și totul este în regulă. Mai există şi excepții, dar raportul e de 3/10.
