Articol de: Rodica Nicolae, Redactor șef
Poţi fi vizionar de dragul ideilor care se nasc din visuri sau de dragul banilor. Adesea, cercul se închide aşa. Nu e rău, dar şi mai eficient este să inoculezi în oameni microbul vizionar, pentru a asigura continuitatea procesului. Mihaela Gînju a avut viziunea unei spirale generatoare de idei, căreia i s-a spus „Erudio”.
În opinia Mihaelei Gînju, viziunea înseamnă să creezi lucruri utile pentru tine şi pentru ceilalţi, în egală măsură, pentru totdeauna.
Sunteţi un om vizionar?
Într-un anume sens, pot spune că dintotdeauna am vrut să descopăr ce urmează sau ce se poate face mai bine. M-a preocupat să aflu cum să trăieşti o viaţă de calitate, cu sens şi veselă. Am căutat răspunsul la această întrebare în discuţii, în cărţi… Dintr-o discuţie de genul acesta s-a născut şi „Erudio”. Calitate însemna pentru mine ca viaţa să aibă un sens. Când ceva lipsea ca să se împlinească întregul, căutam acel ceva şi-l făceam. Asta, şi în business şi în viaţa privată.
Sunteţi fondator, partener şi director executiv Erudio, dar aveţi o formaţie financiar-contabilă. Care este legătura dintre educaţie şi finanţe?
Când trebuia să aleg ce facultate urmează să fac, clasa mea era în mijlocul filmărilor la „Liceenii”. Datorită acestei întâlniri cu lumea filmului, care i-a fascinat, toţi colegii mei au ales să dea admitere la teatru, iar eu am am rămas singura, dintre cei 30 câţi eram în clasă, care m-am dus la ASE. Am realizat atunci că, pe lângă înclinaţia artistică, am şi o natură practică şi foarte organizată. În arte, aveam deja o experienţă bogată. Filmasem deja în televiziune de la vârsta de patru ani, cântasem la pian, la chitară, la vioară, luasem premii, dar pragmaticul din mine vroia să vadă ce sunt în stare să fac, în mod concret, obiectiv. De aceea, am ales ASE-ul. Şi din respect pentru tata care a fost un model pentru mine. Aşadar, natura pragmatică m-a îndemnat să aleg un domeniu pe care puteam pune mâna, iar iubirea pentru tata m-a dus către ASE. În tot acest timp, n-am pierdut nici o clipă legătura cu domeniul artistic. Aveam prieteni care cântau în diferite coruri şi mă invitau şi pe mine. Am luat şi lecţii de canto, am cântat ca solistă…
După încheierea facultăţii, a urmat o perioadă de aproximativ 13 ani de activitate în companii din IT&C şi consultanţă. Ce a însemnat această perioadă în termeni de experienţă profesională?
Trebuia să văd ce pot să fac. Am început de jos, de la postul de secretară, după care m-au promovat pentru că eram catastrofală în acest post şi am ajuns să lucrez în logistică. Am făcut timp de un an operaţiuni vamale, unde spiritul meu întreprinzător a fost foarte util. Apoi, l-am cunoscut pe viitorul meu soţ, ne-am căsătorit. Dar, ca la începuturi, nu aveam nici măcar furculiţe. Aşa că, având nevoie de bani şi observând că la vânzări se câştigă mai bine, am cerut să fiu mutată acolo. Am făcut o carieră bună în vânzări, la Arexim. Am primit chiar şi o diplomă, inventată, probabil, special pentru mine. Obiceiul locului era să se premieze oamenii pentru atitudine: „Oameni buni”, „Oameni excepţionali” şi… „Oameni de legendă”. Din câte ştiu, eu sunt singura care a primit această „diplomă de legendă”!