Rezultatele noastre sunt expresia a ceea ce gândim

Rezultatele noastre sunt expresia a ceea ce gândim

Suntem obsedaţi de cifre, de rezultate, de succes, acum, mai mult ca oricând. De aceea, propunerea pe care Bob Proctor ne-o face prin conferinţa pe care o va susţine în septembrie la Bucureşti este binevenită. Suntem invitaţi să aflăm că orice ne-am dori să obţinem există deja şi ne aşteaptă, cu condiţia să fim pregătiţi pentru succes.

Oricare ar fi obiectivele pe care ni le-am propus, atingerea lor depinde de felul în care le gândim. Ne imaginăm ţelul, ne lăsăm cuprinşi de fluxul emoţional al împlinirii lui şi acţionăm. Drept urmare, obţinem o reacţie a mediului, care generează rezultatul dorit. Iată, pe scurt, filozofia pe care Bob Proctor, numit de presa internaţională şi „The Master Thinker”, ne-o împărtăşeşte în avanpremiera conferinţei „Thinking Into Results. Reinvent Yourself For Success”.

De ce sunt ţintele pe care ni le propunem o problemă de atitudine?

Atitudinea este un amestec complex între gândurile, sentimentele şi acţiunile sau rezultatele noastre. Iar rezultatele sunt expresia a ceea ce gândim. Dacă avem tendinţa de a gândi negativ, aceasta se va reflecta în rezultate slabe. Reciproc, dacă avem o atitudine pozitivă şi gândim tot aşa, rezultatele vor fi pe măsură. În cartea sa intitulată As A Man Thinketh, James Allen spune foarte bine: „Gândim în sinea noastră, iar gândurile ajung să se materializeze. Mediul este oglinda gândurilor noastre. Mediul ne reflectă gândirea”.

Cum funcţionează imaginea mentală în procesul de apropiere de ţelul propus? Ce rol are la crearea imaginii succesului?

Tot ceea ce a creat omul a fost mai întâi o imagine în mintea sa. Aceasta se leagă de răspunsul meu anterior. Suntem singura specie de pe Pământ înzestrată cu imaginaţie. Avem capacitatea de a gândi şi de a construi imagini mentale folosindu-ne imaginaţia. Iar aici, cerul este limita! Crearea imaginii a ceea ce ne dorim este prima etapă din ceea ce eu numesc „procesul creativ de atingere a ţelurilor”. Punându-ne imaginaţia la lucru, putem desena tabloul dorinţelor noastre (o maşină nouă, un alt job, câteva kg în minus, o mai bună relaţie de cuplu). De orice natură ar fi ţintele propuse, totul pleacă din capul nostru. Ne facem imaginea a ceea ce ne dorim şi apoi ne trezim implicaţi emoţional în ea şi trecem la acţiune. Acţiunea generează o reacţie şi produce un rezultat. Aceasta este cea mai simplă formulare a filozofiei mele, pe care o voi explica în detaliu în cadrul conferinţei mele de la Bucureşti, din 25 septembrie.

Daţi-mi voie să fac aici o paranteză. Am auzit mulţi oameni spunând că legea atracţiei universale nu funcţionează şi că e un non-sens. Ei bine, eu cred că nu este un non-sens şi că funcţionează întotdeauna, pentru fiecare dintre noi. Să nu mă înţelegeţi greşit. Cred că „The Secret” a fost magistral de convingător în a-i familiariza pe oameni cu un nou tip de gândire. Totuşi, nu s-a dus suficient de departe. Legea atracţiei a devenit secundară. Cea dintâi este legea vibraţiei. Voi vorbi despre ea la conferinţă, punând-o într-o nouă perspectivă, pentru că atâta timp cât nu eşti în armonie cu ceea ce-ţi doreşti, n-o să izbuteşti niciodată. Nici un vis nu ţi se va împlini. Trebui să-ţi ridici nivelul de conştiinţă şi să intri într-o nouă vibraţie.

Revista noastră se adresează managerilor cu scopul de a-i sprijini în dezvoltarea lor şi a oamenilor din echipele lor. De aceea, vă întreb ce ar trebui să facă managerii pentru a-şi aşeza oamenii în paradigma obţinerii de rezultate?

Managementul nu este doar despre a stabili direcţia, ci şi despre dezvoltarea oamenilor pe care îi conduci. Mulţi fac confuzia că e doar despre stabilirea direcţiei. Misiunea unui manager este să-şi îndrepte echipa spre scopul agreat împreună şi să scoată de la membrii ei tot ce au ei mai bun. Ca să-şi plaseze echipa în noua paradigmă, managerii trebuie, în primul rând, să o cunoască ei înşişi, să ştie cum s-a născut şi cum se poate schimba. Din păcate, aceasta nu e cuprinsă şi nu se învaţă în cadrul trainingurilor pentru manageri. Iată de ce, cu toate că firma investeşte în formarea oamenilor săi trimiţându-i la cursuri de vânzări ori de management, rezultatele rămân mereu aceleaşi. Rezultatele sunt efecte; cauza este paradigma oamenilor. Paradigmele nu sunt altceva decât mulţimea obiceiurilor, condiţionările dobândite. Paradigmele sunt produse ale geneticii şi ale mediului. Pe cale genetică, ideile sunt transmise de la o generaţie la alta. Acesta este motivul pentru care semănăm cu cei din familia noastră şi, până la un punct, chiar gândim ca membrii ei. Din punctul de vedere al mediului, dobândim condiţionări încă din prima zi de viaţă. Subconştientul unui nou născut este complet deschis şi nu refuză nici una dintre informaţiile primite; acceptă totul ca fiind realitate. Dacă în familia lui se vorbeşte permanent despre lipsuri, limitări şi sărăcie, va începe să creadă că aceste lucruri sunt adevărate. Dacă va auzi vorbindu-se despre belşug şi bogăţie, va accepta aceste informaţii ca fiind cele reale.

Pentru a avea succes, trebuie să ai încredere în tine. De unde ne putem lua încrederea?

Încrederea în sine se dobândeşte printr-o atitudine pozitivă şi prin conştiinţa lucrului bine făcut. Amintiţi-vă, de exemplu, cum aţi învăţat să faceţi sărituri în apă. La început, v-a fost probabil teamă să vă aruncaţi ca să nu vă accidentaţi. Apoi, un prieten v-a sfătuit să vă aruncaţi pur şi simplu, fără să vă mai gândiţi. Aţi încercat şi n-a fost rău deloc. La sfârşitul verii, nu-i aşa că vă simţeaţi mult mai relaxat făcând sărituri? Ce s-a schimbat? Atitudinea dvs. faţă de asta şi încrederea că puteţi să o faceţi. O familie poate fi descrisă doar uitându-te la copil: un copil încrezător vine dintr-un mediu familial sănătos, cu o atitudine pozitivă.

Afirmaţiile pozitive sunt în stare să mărească o încredere scăzută în sine. Ele sunt enunţuri pe care ţi le repeţi mereu şi mereu… Chiar dacă nu credeţi în ele, cu timpul o să începeţi să le consideraţi adevărate dat fiind faptul că prin repetarea unei idei, oricare ar fi, ea se instalează în mintea noastră peste cele deja existente, negative, care dispar pentru că nu mai sunt hrănite.

Cum se poate gestiona succesul unei echipe, în care fiecare membru are propria sa relaţie cu rezultatele, are propriul nivel de încredere în succes?

Amintiţi-vă ceea ce am spus mai sus despre management. Deoarece suntem diferiţi, fiecare dintre noi face lucrurile în felul său, în ritmul său, după propriile puteri. Fiecare membru al unei echipe are nevoie să fie încurajat în efortul său de a atinge obiectivul comun. Faptul că fiecare procedează altfel nu contează atâta timp cât păstrează direcţia şi se menţine în parametrii setaţi pentru întreaga echipă. Deşi în compania mea sunt antreprenori care ştiu ce au de făcut şi o fac bine, când cer să se realizeze ceva, nu le spun niciodată cum să facă, aproape întotdeauna există mai multe căi de a atinge un obiectiv. Îi las să-şi folosească imaginaţia, creativitatea. Câtă vreme se ajunge la rezultatul dorit, nu mă interesează cum se face asta. Toţi membrii echipei mele cunosc nivelul aşteptărilor mele şi muncesc conform lor.

Nu întotdeauna, în viaţa personală sau profesională, reuşim să ne atingem ţintele. Cum trebuie tratate sau folosite ratările, eşecurile pentru a o lua de la capăt?

Eşecul este o parte naturală a succesului şi un instrument important de învăţare. Singurul lucru pe care-l spune o ratare este că am deviat puţin de la drumul spre rezultat. Nu are nimic de-a face cu potenţialul nostru sau cu ce suntem capabili să realizăm. Se spune că o rachetă, în momentul în care este lansată, eşuează în drumul ei către lună. Dar ea îşi corectează traseul în fiecare moment pentru a-şi îndeplini obiectivul / pentru a ajunge la ţintă.  Nu învăţăm din succese. Ne bucurăm de ele, dar nu învăţăm din ele. Tragem învăţăminte dacă suntem deschişi. Altfel, continuăm să facem aceleaşi greşeli. Întotdeauna am fost convins că dacă nu greşim, nu realizăm mare lucru şi, probabil, ajungem într-un loc pe care nu îl dorim neapărat.

Multor oameni le e teamă să nu facă greşeli pentru că pun semnul egal între greşeală şi ratare. E o ratare doar dacă te dai bătut, altfel e doar un proces de învăţare. Din păcate, la şcoală, pe vremea mea, se acorda o foarte mare atenţie lucrurilor pe care elevii nu le făceau corect. De pildă, la un test, pe fiecare răspuns eronat, profesorii făceau un „X” mare şi roşu; accentul se punea pe numărul de greşeli şi nu pe mulţimea răspunsurilor bune. Profesorii din ziua de azi sunt mai rezonabili şi semnalează doar răspunsurile corecte, nu şi pe celelalte. Cred că schimbarea de focus este binevenită şi pozitivă.

Există un set de atribute care caracterizează profilul generic al unui om de succes? Altfel spus, cum arată prototipul omului de succes?

Mai întâi ar trebui definit succesul pentru a putea determina care îi sunt calităţile asociate. Prin anii’50, mentorul meu, Earl Nightingale, mi-a dat o definiţie a succesului care a rămas şi astăzi la fel de valabilă: „Succesul este realizarea progresivă a unui ideal/obiectiv important.” Conform acestei definiţii, cât timp progresezi şi urmăreşti un scop, vei avea succes. Sunt tentat să-i dau dreptate. Succesul este călătoria, nu destinaţia. Cred că sunt câteva calităţi pe care le au oamenii de succes: perseverenţa de a continua să meargă spre ceea ce îşi doresc, indiferent de obstacolele ce le apar în drum; flexibilitatea – abilitatea de a-şi reveni după eşecuri, iar şi iar. Cei capabili de a lua decizii au, de obicei, succes. Este vorba despre oameni în stare să-şi dea o comandă şi s-o execute. Ei nu aşteaptă ca totul în jur să se alinieze în poziţie favorabilă pentru a acţiona. Evaluează situaţia şi iau decizia să meargă spre destinaţia ştiută. Lor nu le e teamă că iau hotărâri greşite pentru că au convingerea că, chiar şi aşa vor ajunge mai aproape de obiectivul propus şi că să acţioneze în orice fel este mult mai bine decât să nu facă nimic. Un alt atribut necesar este atitudinea pozitivă, vitală pentru succes.

Credeţi în declaraţiile celor care pretind că nu-i interesează banii? De ce ar trebui să ne intereseze banii şi de ce ar trebui să recunoaştem asta?

Întotdeauna am considerat că cei care pretind că nu-i interesează banii, de fapt, nu-i au. Banii sunt extrem de importanţi din perspectiva modului în care îi foloseşti. Indiferent de intenţii sau scop, ei sunt unica formă de plată. Banii înseamnă două lucruri: îţi asigură confortul şi îţi permit să faci ceea ce vrei la capacitatea maximă.

Adesea auzim spunându-se că „banii nu aduc fericirea”. Absurd! Nici n-au fost creaţi să te facă fericit, au fost creaţi să-ţi dea confort. Dar în confort există fericire. Trebuie să avem un respect sănătos pentru bani şi pentru modul în care îi folosim. Banii te apropie mai mult de ceea ce eşti cu adevărat. Dacă eşti sărac şi necăjit, banii n-o să-ţi schimbe starea. Chiar dacă ai primi o uriaşă sumă de bani şi ai deveni bogat, tot necăjit vei rămâne. Personal, nu-mi ajung niciodată banii pentru că vreau mereu să fac lucrurile mai mari şi mai bine. Dacă vă ajung banii, probabil că nu faceţi destul!

În general, mulţi oameni trăiesc într-o paradigmă negativă în legătură cu banii şi spun că „banii sunt rădăcina răului.” Dictonul a fost scos din context. Varianta completă era „Dragostea pentru bani este rădăcina răului”. Banii sunt doar o unealtă ascultătoare, iar noi suntem stăpânii ei. Probleme apar atunci când rolurile se inversează şi banii ajung stăpânii.

Cum e bine să ne stabilim ţintele: de la mai mici, la mai mari, gradual, sau direct ţintele maxime?

Iată o bună întrebare. În cadrul seminarului „Goal Setting” pe care-l susţin, le cer participanţilor să pună pe hârtie tot ce-şi doresc, indiferent la ce se gândesc. După aceea, îi pun să-şi ordoneze dorinţele/obiectivele în trei categorii: A, B şi C, unde A sunt cele mai importante. Apoi le spun să aşeze în ordinea priorităţilor toate dorinţele din categoria A şi să o aleagă pe cea mai importantă dintre ele. Acesta este obiectivul asupra căruia le cer să se focalizeze. De multe ori, ei descoperă că multe dintre celelalte obiective notate cu A se ating în drumul către dorinţa care a fost categorisită ca fiind cea mai importantă. Esenţial este să-ţi stabileşti să obţii ceva ce chiar îţi doreşti cu adevărat, nu ceva ce ai nevoie. Nu există nici o inspiraţie în nevoie. Nu te va motiva în acele zile „negre” în care obstacolele întâlnite te pot face să-ţi doreşti să renunţi. Dar dacă e ceva ce chiar îţi doreşti cu adevărat, ceva ce nu-ţi poţi scoate din minte, atunci, sigur asta te va motiva în momentele dificile… Şi te asigur că vor fi momente dificile.

Legat de energia creatoare a imaginilor mentale, ne recomandaţi să acţionăm ca omul care dorim să devenim, nu ca cel care suntem acum. Nu e lipsit de modestie sau de realism să procedăm aşa?

Marele Oscar Wilde a spus foarte bine: „Egoismul nu înseamnă să trăieşti aşa cum îţi doreşti, ci să le ceri celorlalţi să trăiască aşa cum ai vrea tu.” Toţi marii lideri ne-au învăţat să trăim din interior spre exterior. William James spunea: „Crede, şi credinţa ta se va materializa.” La fel şi Solomon: „Fără viziune, omenirea va pieri.” Pentru a-ţi împlini idealul, trebuie să te laşi cuprins de imaginaţie… să intri în imaginea unei vieţi mai bune… să simţi îmbunătăţirea unei relaţii sau orice are semnificaţia unui obiectiv pentru tine. Subconştientul nu face diferenţa între ceea ce este real şi ce este imaginat. Când am intrat în acest domeniu, eram foarte timorat. Cu timpul, am observat trăsăturile de caracter ale personalităţilor pe care le admiram şi mi le-am însuşit. Am început să mă port ca persoana care voiam să devin şi am devenit acea persoană. Astăzi, nu spun despre mine că sunt că sunt cel mai mare speaker din toate timpurile, dar lucrez cu sârguinţă zi de zi la meşteşugul meu şi asimilez ceea ce fac cei mai buni în meseria mea. Ştiu că doar prin înţelegere ajungi să dobândeşti cunoaştere şi că singura cale pentru a înţelege este studiul. Aşa încât, m-am apucat să studiez şi nu m-am oprit nici o clipă. Studiez zilnic. Nu mă laud cu asta, este doar o parte din personalitatea mea şi, mai mult decât orice altceva, mă ajută să am succes.

Spuneţi să ne detaşăm şi să-l lăsăm pe Dumnezeu să acţioneze aşa cum doreşte. Asta nu este o viziune deterministă, pasivă, resemnată în faţa destinului? Cum se potriveşte ea cu spiritul întreprinzator al societăţii contemporane?

Pasiv înseamnă să stai deoparte şi să nu faci nimic. Dumnezeu nu poate să facă pentru tine ceea ce tu singur nu faci. Mai cred, de asemenea, că suntem opera lucrării Lui. Dumnezeu lucrează la şi pentru noi prin spirit, iar acesta este întotdeauna cea mai bună formă de expresie. Vocea interioară care ne face să ne extindem, să ne dorim mai mult, să sărim mai sus şi să ne ducem mai departe decât credem că putem este spiritul, cel care ne încurajează. Vreau să spun că uneori avem nevoie să ne dăm deoparte şi să ne lăsăm luaţi de val fără să opunem rezistenţă. La ce opui rezistenţă persistă. E demonstrat. Există momente în viaţă când pare că totul ni se opune, cu toţii avem astfel de momente. Acestea sunt situaţiile în care încercăm să ne opunem şi ne îndepărtăm de la drumul nostru, în loc să ne ascultăm intuiţia şi să ne îndreptăm acolo unde vrem să ajungem.

Explicaţi, vă rog, relaţia dintre dorinţele (pozitive) şi aşteptările (negative).

Să doreşti pozitiv şi să gândeşti negativ sau să aştepţi ceea ce nu vrei este contraproductiv. Cu toate acestea, mulţi oameni trăiesc aşa. Vor să muncească mai bine, vor o viaţă mai bună, mai mulţi bani în cont, dar nu se aşteaptă să li se întâmple toate acestea. În cartea sa intitulată „Think and Grow Rich”, Napoleon Hill scrie: „Este o mare diferenţă între a dori ceva şi a fi pregătit să primeşti acel ceva. Nimeni nu e gata pentru un lucru până când nu crede că şi-l obţine. Trebuie să crezi, nu doar să speri şi să doreşti. Mintea deschisă este esenţială din acest punct de vedere. Cei cu mintea închisă nu inspiră niciodată încredere, curaj şi credinţă.” Propriile paradigme ne fac să ne îndoim de noi înşine şi de capacităţile noastre. Mulţi nu cred că pot avea ceea ce-şi doresc în viaţă şi au dreptate. Dar şi cei care sunt convinşi că pot şi îşi îndeplinesc visurile au dreptate. Este cealaltă faţă a monedei. Luaţi-o aşa, deocamdată. Voi vorbi în detaliu despre asta în cadrul programului meu din România dar, de dragul întrebării, o să vă dau şi acum un exemplu. Încrederea şi teama presupun, amândouă, să crezi în ceva ce nu vezi. Gândiţi-vă la asta: încrederea şi teama presupun, amândouă, să crezi în ceva ce nu vezi. Teama este o iluzie, este paradigma care îţi spune: „Nu poţi, nu meriţi”. Aveţi abilitatea de a vă gândi la ce vreţi. De ce să nu alegeţi încrederea şi convingerea că puteţi avea orice doriţi?! Joseph Campbell explică foarte bine: „Peştera în care vă e frică să intraţi ascunde comoara pe care o căutaţi”. Când vă înfruntaţi teama, ea dispare, e doar o iluzie.

Cum putem pune legea vibraţiei în slujba împlinirii obiectivelor noastre?

Am atins deja puţin acest subiect. Trebuie să te afli în aceeaşi frecvenţă de vibraţie cu cea a lucrului pe care ţi-l doreşti, altfel, n-o să-l obţii niciodată. Gândiţi-vă la un radio. Când îl deschizi vrând să asculţi un anume post specializat în muzică rock, trebuie să cauţi acel post. Altfel, o să asculţi altceva. Fiecare post de radio are o altă frecvenţă. La fel stau lucrurile şi cu ceea îţi doreşti de la viaţă. Tot ceea ce vrei este deja aici, doar că pe o anume frecvenţă şi nu ai decât să te „racordezi” la ea pentru a-ţi împlini dorinţa. Vibraţia este exprimată prin acţiune. Când acţionezi pentru ţelul tău, generezi o reacţie care va schimba rezultatul. Se schimbă circumstanţele, condiţiile şi contextul. Mentalul tău se adaptează la schimbarea din jur, evaluează unde te afli şi care este următorul pas. Astfel, avansezi spre obiectivul propus. La fiecare nouă acţiune pe care o faci, universul răspunde cu bunăvoinţă şi te duce mai aproape de scop. Este acţiunea care determină o reacţie care, la rândul ei, generează schimbarea rezultatului.

Care sunt cele mai utile lucruri de făcut pentru a recupera daunele generate de criza economică? Cum se poate aplica filozofia dvs. în criză?

Criza economică este un rezultat, iar rezultatele sunt expresia unei atitudini. Atitudinea e nevoie să se schimbe pentru a ieşi din criză. Şi mai trebuie spus că atitudinea porneşte de sus. Altfel spus, fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru propria situaţie financiară, stă în puterea noastră să ne creăm propria economie, dar cadrul şi direcţia trebuie să vină de sus.

În 25 septembrie, veţi vorbi pentru publicul român, format în marea sa majoritate din manageri şi antreprenori, conform cu readershipul nostru. Ce sfaturi sau ce idei de acţiune le-aţi da acestora, în avanpremiera conferinţei dvs.?

Cunoaşterea se dobândeşte prin înţelegere, iar aceasta se petrece prin studiu. Dacă nu continui să înveţi şi să te perfecţionezi, rămâi în urmă. Aş încuraja pe toţi managerii să vină la conferinţa mea şi să-şi aducă şi echipa cu ei. Ceea ce le voi expune în 25 septembrie, în ziua conferinţei, le poate schimba viaţa. Am văzut asta întâmplându-se de nenumărate ori şi, chiar dacă nu mă mai surprinde, transformarea mă bucură de fiecare dată. Le-am prezentat ideile mele medicilor, avocaţilor, profesorilor, managerilor, şefilor de companii, dar şi adolescenţilor. Magic este că filozofia mea este universală şi funcţionează, este adevărată. Adesea, când ţi se spune un adevăr îţi dai seama că-l ştii deja. El rezonează cu partea cea mai bună a personalităţii fiecăruia. Dacă eşti nevoit să te împrumuţi ca să participi la conferinţa mea, fă-o. O să te coste nişte timp şi nişte bani. Dar, dacă te gândeşti bine, le-ai risipi oricum. De ce să n-o faci cu rost?! Este vorba doar despre o decizie. Dar nu cumva oamenii care au succes sunt cei în stare să ia decizii? Gândiţi-vă la asta. Investiţi în dvs!