Drumul bătut

Rutina indica un ritm si o procedura de urmat

Când se instalează lipsa de interes şi dispare pasiunea, rămâne spaţiu pentru rutină. Rutina este o monedă cu două faţete: te sabotează sau te salvează. Nu m-aş grăbi s-o înfierez integral la gazeta de perete. Sunt împrejurări în care absenţa rutinei duce la haos şi sunt businessuri în care acest lucru face diferenţa între învingător şi învins.

Pentru a descoperi factorii generatori ai intrării în rutină, dacă ei sunt cumva lenea sau autosuficienţa, contează mult situaţiile şi unghiul din care priveşti lucrurile. Sunt contexte în care rutina e indicatorul care îţi spune că „treaba merge bine” şi contexte în care rutina e sinonimul pentru plafonare. Să recunoaştem însă că ai nevoie şi de puţină rutină până se „rulează” anumite obiective, mai ales după ce ai luat decizii favorabile schimbării. Rutina indică un ritm şi o procedură de urmat, iar acesta nu este un lucru rău. În plus, sunt domenii de nişă, tehnice, unde nu ai voie să te abaţi de la nişte paşi bine determinaţi. Hai să ne gândim la piloţi, militari sau la chirurgi. Cine şi-ar dori să se abată de la rutina unor proceduri? Renania este o companie în plină evoluţie, aşa că nu-i prea lăsăm timp rutinei să se instaleze. În general, cred că orice manager cu spirit de observaţie alert îi poate identifica semnalmentele. Ţinutele neglijente, proactivitatea limitată sau absentă cu desăvârşire, trasul de timp sau execuţia mecanică a unor paşi care ar permite, în teorie, şi interpretări creative sunt, toate, mici alarme care te anunţă că rutina e la ea acasă şi că poate a venit momentul unei revitalizări. Tot printre manifestările posibile se numără şi acalmia, adică liniştea şi aparenta armonie.

Însă rutina nu este întotdeauna dăunătoare. Dimpotrivă. Şoferii care fac livrări, gestionarii care pregătesc marfa, cei din contabilitate, toţi ar trebui să respecte rutina zilnică. Diferenţa în calitatea muncii lor vine din atitudine. Dezinteresul, comoditatea, o anume neglijenţă care te determină ca azi să faci lucrurile mai puţin bine decât ieri şi alaltăieri sunt dăunătoare. La final, mixul acesta de elemente apparent neînsemnate duce la declinul businessului. Şi atunci, rutina devine o formă de sabotaj.

Atunci când discutăm de atitudine, metodele de combatere a rutinei sunt universal valabile; când vorbim despre rutină din punct de vedere operaţional, aspectele diferă în mod evident. V-aş propune însă şi o altă perspectivă. Dacă veţi fi curioşi, veţi afla cât de interesantă este etimologia cuvântului, care vine din franceză. „Route”, ştim cu toţii, înseamnă „drum”. Aş mai adăuga eu – „drum bătut”. Sunt momente în viaţa de business când trebuie să desţeleneşti teritorii, dar, ulterior, drumurile bătute şi scurtăturile fac business-ul realist şi profitabil. Aşa că, în cazul rutinei, trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului.

Iarăşi, expresivă mi se pare una dintre interpretările britanice ale termenului, care zice că rutina înseamnă „performance”, „spectacol, număr”. Aşadar, inclusiv arta, atunci când e pusă desăvârşit în scenă, pe gheaţă sau pe covorul roşu, are nevoie de studiu, de repetiţie şi de exerciţiu, înainte de a fi înfăţişată publicului, fără cusur.