Articol de: Lilia Dicu, Daring, Executive Coach
Există un adevăr fundamental, acela că omul ia cea mai bună decizie pentru el însuşi într-un anumit moment. Aşa se face că, după ce trece timpul şi perspectiva se schimbă, adesea apare sentimentul că decizia luată nu a fost cea mai bună, că se putea rezolva în multe alte feluri, care ar fi adus mult mai multe beneficii sau lucruri frumoase. Nu-i aşa că vi s-a întâmplat să vă uitaţi în urmă şi să vă spuneţi că mai bine aţi fi făcut altfel? De cele mai multe ori, această întrebare vine însoţită şi de o pornire spre autoculpabilizare sau ironie.
Cercetătorii au descoperit că pe lângă cele cinci simţuri active, care funcţionează pe pilot automat, mai avem încă 12 funcţii auxiliare, care operează în afara cunoştinţei noastre şi fac în aşa fel încât omul, cu toate receptoarele deschise, să decidă în cel mai bun mod cu putinţă în momentul hotărâtor.
Şi mie mi s-a întâmplat adesea să îmi aduc aminte de situaţii trecute, în care am regretat că am luat o decizie sau alta. Acum, însă, când mă uit la acele situaţii, înţeleg că am procedat în cel mai bun mod posibil, cu datele şi perspectiva pe care le aveam atunci. Astăzi, aud tot mai des metafora potrivit căreia nu are rost să trăieşti în amintiri, pentru că poţi ţine cont de ceea ce te-a nemulţumit la deciziile trecute, astfel încât cele de viitor să fie îmbogăţite de experienţele avute. Voi ce părere aveţi?
