Grea decizie…

Manager Express editia nr 5

Din capul locului, vreau să fie clar că vorbesc în nume personal. „Ca simplu cetăţean”, cum s-ar spune. Astfel că am dus disputa „specialist-generalist” în spaţiul intim, privat, al vieţii mele, ca să-mi caut propriul răspuns. Şi, inevitabil, am ajuns să bâjbâi între cele două opţiuni.

Să luăm cazul unei afecţiuni pe care o resimt de ceva vreme. Mă doare puţin, din când în când, în cot, de exemplu. Dacă apăs, nu depistez un loc precis afectat. Cu toate acestea, la anumite mişcări, simt cotul de ca şi cum ar fi blocat. Mă duc la doctor. Un generalist, conform procedurilor moderne. Mă întreabă, mă ascultă, dar nu mă atinge. Nu ţine de fişa postului său. Îmi dă de făcut analize şi investigaţii. Ele durează. Între timp, jena dispare. Uit. După un an, ea reapare. Se vede treaba că acolo persistă o problemă: de oase, de circulaţie, de alimentaţie, genetică…? Ce să fac? Să o iau de la capăt? N-ar fi fost mai bine ca generalistul să fi avut cunoştinţe mai aprofundate şi să-mi fi diagnosticat afecţiunea? Adică să fi fost chiar specialistul?

Constat, împreună cu familia mea, că apartamentul pe care îl locuim are nevoie de mici îmbunătăţiri: termopane, cum ar fi. Chemăm un specialist în astfel de geamuri. Smulge ramele vechi, montează noile cadre şi îneacă în spumă expandabilă tot ce rămăsese gol în jur. Pleacă. Atâta ţine specializarea lui. Restul ne rămâne nouă. Ipsos, adezivi, reconstituit tapet şi faianţă. Altă cheltuială, alt proiect. Ce-ar trebui să facem: să angajăm un ipsosar, un faianţist, un expert în chit şi unul în finisaje? N-ar fi fost mai simplu ca primul meşter să-şi asume şi consecinţele montajului de termopane? Ar fi fost alt job sau ar fi însemnat să fie un generalist?

Suntem o naţiune de şoferi. Conducem maşini din toate poziţiile. Drept consecinţă, service la greu! „Bate ceva”, îi mărturisesc lui Dorel, omul din service care a acceptat să-mi dea numărul lui de mobil, pentru orice eventualitate. „Îmi pare rău, eu sunt pe electrică”, recunoaşte el, constrâns de împrejurări. Ce bine ar fi fost ca singura mea cunoştinţă din service să fi fost generalistul!… Deci?

Concluzia e că da, în calitate de clienţi, avem nevoie şi de specialist, şi de generalist, după caz. Pentru că altfel, pe oricare l-am alege, am câştiga ceva, dar am pierde altceva. Este, ca întotdeauna, o chestiune de decizii şi de asumare a lor.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •