Riscurile vin din lipsa de direcție și control

Libertatea de la job inseamna sa ai obiective, nu sarcini

Aș spune că libertatea şi responsabilitatea sunt variabile independente și axe perpendiculare. Cu alte cuvinte, că n-au nimic de-a face una cu alta. Că oricare combinație de responsabil sau iresponsabil cu liber sau dependent este posibilă. Și asta pentru că nici libertatea, nici responsabilitatea nu se primesc, ci se iau, necesită curaj și asumare.

Libertate iresponsabilă sună foarte „flower power” și îmi sugerează tineri în cămașă hawaiană și fără griji. Dar nu prea merge. Să-ți iei lumea-n cap, să pleci fără să știi unde este mai degrabă începutul grijilor. Cu toate acestea, se întâmplă și, de multe ori, știm că trebuie încheiată o etapă din carieră, fără a avea vreo idee serioasă despre etapa următoare. Așa că ne asumăm o bucată de libertate oarecum iresponsabilă. Numai că, odată asumată, libertatea nu mai e cu adevărat iresponsabilă și se cheamă că știm ce facem.

Libertatea de la job înseamnă să ai obiective, nu sarcini.
Să-ți poți alege sarcinile care duc la îndeplinirea obiectivelor. Ține de cât de autonom ești, cât de sus în ierarhie și, desigur, cât de nitty-gritty micromanager este șeful tău. Nu știu dacă libertatea potențează cu adevărat creativitatea, dar sigur îi dă spațiu de desfășurare. Dacă ai loc să te manifești și nimeni nu-ți spune cum, ar fi cazul să fii un pic creativ.

Și libertatea, și responsabilitatea sunt asumate. Cu libertatea e mai complicat dacă șeful ți-o cenzurează și te dă cu capul de pereți pentru fiecare eroare sau incongruență cu așteptările. Dar chiar și atunci e vina lui. De aceea, e cazul să ne asumăm cine suntem. Altfel spus, e prea comod să fii dependent și pe cuvânt că nu merită. E mult mai fain să faci lucruri în loc să aștepți să ți se întâmple! E musai să vină din interior, să fie autentic și să aibă viață.

Sunt foarte puține joburi fără așteptări de inițiativă dincolo de job description. De fapt, cred că 25-30% dintre cei mai buni angajați nu au nevoie de job description, ci umplu natural cu inițiativă „golurile” din orice sistem de reguli. Oamenii aceștia sunt cei de care avem nevoie, pentru că înțeleg că job description-ul este orientativ, pentru că nu muncesc ca să execute niște taskuri, ci ca să facă ceea ce este necesar din perspectiva jobului lor, pentru ca firma să meargă bine. Iar asta înseamnă inclusiv ajustarea unui job description la inițiativa lor.

Aș zice că, în prezența responsabilității, libertatea nu aduce riscuri, ci avantaje. Altfel, riscurile vin din lipsa de direcție și control. Este nevoie să ne sincronizăm unii cu alții și să ne calibrăm în raport cu un plan. Dacă libertatea ne împiedică să o facem eficient, înseamnă că e un pic prea mare.

(Foto: Paolo Fefe’, www.flicrk.com)