Articol de: Rodica Nicolae, redactor-șef
Despre români s-a spus mereu că sunt creativi. În fine, cel puţin nouă, românilor, ne place să spunem aşa despre noi înşine. Şi cum creativitatea este parte a procesului de inovare, mi s-a părut un bun prilej ca pentru această ediţie să menţionez câteva invenţii în materie de limbă română.
Ştiţi, în calitate de jurnalist, lucrez cu ideile şi, respectiv, cu simbolurile lor grafice – cuvintele. Ca atare, când nu scriu, citesc. Deci, mai tot timpul citesc. Lectura mea în interes profesional se constituie din cărţi de business, articole de analiză, comunicate de presă, articole de opinie, ştiri. În mod normal, într-o astfel de literatură, pe lângă fondul principal de cuvinte, cel de uz popular, apar şi termeni specifici mediului de afaceri. Cei interesaţi s-au obişnuit cu ei şi cu izul lor englezesc.
Citește și Singuri, dar împreună
Uneori, însă, limba, chiar şi aşa îmbogăţită cu englezisme, îşi dovedeşte limitele. Oricât te-ai strădui, nu găseşti exact cuvântul de care ai nevoie. Adică, există variante în DEX, dar nici una nu exprimă cu acurateţe, la nivel de nuanţă, sensul a ceea ce vrei să spui. Şi atunci, pe baza principiului dacă nu există, trebuie inventat, creezi cuvântul de care ai nevoie. Aşa se explică apariţii precum „efect transformativ” sau „situaţie jenibilă ori jenabilă”. Câteodată, nici formele de plural existente nu ne convin. Drept urmare, încercăm variaţiuni de genul „talenţii” (de la talent) şi „uliile” (de la uliu).
Am întâlnit şi alt tip de inventivitate: se ia un cuvânt plin de sens şi, pentru că sună bine, i se atribuie altă semnificaţie. Verbului „a tuşa”, care înseamnă fie „a emoţiona”, fie „a verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină”, i se dă rolul de „a arăta”, „a sublinia”: „domnul X a tuşat că dezbaterea se dovedeşte a fi …”. La fel, şcoala devine „digitizată”, în condiţiile în care „a digitiza” înseamnă a converti un semnal electric de tip analog într-o formă digitală, recunoscută de computer. Ca să nu mai amintesc de utilizarea lui „fortuit” pe post de „obligat”, „forţat”, când el nu înseamnă decât „întâmplător”, „accidental”: „sunt fortuit să mă prezint la proces…”
Citește și CEO-ul şi Peştişorul de aur
Aş încheia cu alte câteva invenţii lingvistice, la fel de pline de candoare şi bune intenţii. Aflu dintr-o prezentare că neuronii trebuie „reinforţaţi” permanent, că „talentismul” are ca obiect gestionarea oamenilor valoroşi dintr-o organizaţie, dar şi că nasturii trebuie să se „match”-uiască pentru o ţinută elegantă.
Nu sunt eu cea mai în măsură să judec sau să sancţionez aceste abateri de la normele lingvistice şi nici nu mi-am propus asta. Le-am adus la suprafaţă doar ca mostre ale unei creativităţi debordante. Căreia i-am şi găsit justificarea: prea-plinul de idei şi nuanţe care, uneori, depăşeşte bagajul disponibil de cuvinte din DEX. Eu nu pot decât să consemnez aceste invenţii, să mă străduiesc să le evit, să mă bucur de acest spirit creator şi să sper că modelul limbii române vii, mereu în mişcare, este urmat şi de inovaţii în producţie, în pharma, în retail sau în agricultură…
(Foto: Arnaud Limbourg, www.flickr.com)
