Creativitatea în organizații

Creativitatea este un construct bivalent

Imaginație, gândire divergentă, emisfera stângă dominantă, perso­nalitate creativă. Toate acestea intră sub umbrela a ceea ce numim noi creativitate. Însă, dacă Einstein s-ar fi dedicat poeziei în locul fizicii, ne-am reaminti astăzi versurile lui? Sau oare Shakespeare ar fi putut crea o schimbare de paradigmă în fizică? Până la urmă, ce este creativitatea și cât de mult poate ea varia?

Pe de o parte, definim creativitatea prin valoarea produsului social pe care îl determină (un pictor este creativ dacă are tablouri valoroase pe piață), dar pe de altă parte considerăm creativitatea ca fiind un proces intrinsec.

Din perspectiva recunoașterii sociale, creativitatea implică creații şi produse noi şi oferă o operaționalizare accesibilă: invenții, clădiri, lucrări publicate, teorii, tablouri, sculpturi, filme, tratamente medicale, curente literare, îmbunătăţiri de procese etc. Operaționalizarea aceasta ne ajută să identificăm domenii de activitate și profesii care presupun intrinsec creativitatea (inventatori, pictori, poeți, arhitecţi).

Drept urmare, a fost posibilă realizarea unei serii de cercetări care au permis identificarea „tipului creativ” în termeni de abilități cognitive și de personalitate, pe baza comparațiilor între membrii unei profesii și populația generală.

Acest lucru a permis confirmarea unor presupoziții de bun simț, printr-o abordare științifică. O altă serie de studii științifice au investigat trăsăturile de personalitate care au legătură cu creativitatea. În termeni de personalitate, indivizii deschişi spre experiență sunt caracterizaţi ca fiind mai creativi.

Din perspectiva metodelor de evaluare Hogan Assessments, putem defini creativitatea din perspectiva a trei trăsături de personalitate măsurate prin trei factori/scale:

Ambiţie – măsura în care o persoană are încredere în sine, este orientată spre realizare, competitivă şi energică.

Prudenţă – măsura în care o persoană pare conştiincioasă, conformistă, atentă la reguli şi convenţii.

Curiozitate intelectuală – măsura în care o persoană este văzută ca fiind inovativă, cu interese intelectuale largi, curioasă.

Oamenii creativi au scoruri ridicate la dimensiunile „ambiţie” şi „curiozitate” şi scăzute la dimensiunea „prudenţă”. Această combinație de scale constituie ceea ce Robert Hogan numește „sindromul creativității”. Scorul ridicat la scala „curiozitate intelectuală” oferă stilul cognitiv necesar creativității, scorul scăzut la „prudență” oferă flexibilitatea necesară și dorința de schimbare, iar scorul ridicat la „ambiție” reflectă energia necesară pentru a finaliza sarcinile.

În termeni comportamentali, persoanele creative tind să fie imaginative, pot oferi multe idei pentru situațiile curente, văd o problemă din mai multe perspective, au gândire de ansamblu, fiind resurse valoroase în rezolvarea problemelor într-o manieră euristică. Sunt, totodată, curioase și deschise, au inițiativă și un spirit inovator.

În general, această configurație de scală este întâlnită, așa cum am amintit, la persoane care ocupă poziții considerate în mod tradițional creative, precum copywritter, arhitect, jurnalist, art director, antreprenor etc.

Deși considerăm creativitatea ca o competență necesară în cadrul organizației, este ea întotdeauna necesară? Să luăm exemplul unei companii din industria construcțiilor, ai cărei inspectori în sănătate şi securitate în muncă (SSM) obțin scoruri mai ridicate la scalele corelate cu creativitatea. Este acest fapt un lucru bun? Inspectorii SSM nu ar trebui să fie creativi. Dintre ei, cei performanți sunt mai mult pragmatici și mai puțini creativi, urmând proceduri clare. În acest caz, nu avem nevoie de creativitate.

În schimb, creativitatea la lideri poate constitui un avantaj strategic pentru organizație, așa cum au demonstrat companii precum Apple, 3M, Microsoft și altele. Un lider inovator și vizionar poate constitui acel element care face diferența între a ajunge compania nr. 1 și a te pierde în mulţime.

Liderii creativi abordează afacerile într-un mod diferit, unic, identifică oportunităţi noi şi îndrăznesc să meargă pe drumuri pe care alţii nici măcar nu le-au luat în calcul. Capacitatea lor de a veni cu idei noi îi face să exploateze nişe de piaţă ignorate sau nedescoperite până atunci, transformându-i în pionieri în aria lor de business.

Creativitatea, ca orice alt punct forte, poate deveni un minus când este în exces şi poate avea un impact negativ asupra eficienţei unui lider. Când ideile noi, frecvente şi excentrice deturnează liderul de la ceea ce trebuie făcut, cum ar fi implementarea strategiei, acestea devin factori de deraiere. Există o întreagă literatură despre factorii de deraiere a liderilor, iar excentricitatea sau imaginaţia constituie un astfel de factor.

Studiile arată că, în echipele foarte performante, există o acoperire echilibrată între rolurile psihologice, informale pe care le ocupă membrii acesteia. În raportul de echipă Hogan, bazat pe cercetări asupra echipelor ce produc rezultate superioare, se vorbeşte despre cinci roluri:

  • Concentrare pe rezultate;
  • Concentrare pe procese;
  • Concentrare pe relaţii;
  • Pragmatism;
  • Inovaţie.

Dacă, într-o echipă, procentul de persoane scade sub 20% pe unul dintre roluri, lucrurile nu merg tocmai bine într-o arie sau alta.

În echipele unde nu sunt destui membri creativi, orientaţi spre inovaţie, echipele pot să nu fie suficient de agile la schimbările din mediul în care activează, pot să nu se adapteze la schimbări neaşteptate şi pot avea o problemă în a răspunde eficient la situaţiile ambigue.

Creativitatea este un construct bivalent, care poate deveni un ajutor sau un impediment pentru anumite posturi şi organizaţii, aflate în momente diferite de dezvoltare.