De la zombi la inovaţie

De la zombi la inovaţie

de Ion Udrea, Managing Partner – Learning Solutions, Linkage

În vremurile noastre, lumea se sfârşeşte odată la două-trei luni. Cel puţin dacă ne luăm după producţiile cinematografice de la Hollywood…

Iar printre principalii responsabili ai acestor scenarii de groază sunt o sumedenie de zombi (ca să nu folosesc traducerea în limba română a termenului, pe cea de „înviat din morţi”). Şi nu mă refer la simple personaje de „Thriller” á la Michael Jackson, ci la unele din ce în ce mai complexe, sofisticate, în pas cu noile dezastre SF şi evoluţii tehnologice. Deci, până şi aceste personaje au trecut printr-un proces de inovare.

Dacă ne uităm puţin în istoria filmelor de gen, zombii erau lenţi, nu neapărat inteligenţi şi concentraţi mai ales pe speriat şi mâncat oameni. Primele mele amintiri legate de aceste personaje sunt din videoclipul lui Michael Jackson – „Thriller”. Zombii erau, în cel mai bun caz, ilari, dar se înscriau perfect în imaginea specifică vremii.

Noua generaţie de zombi

Anul acesta, a apărut însă o schimbare de paradigmă odată cu filmul „World War Z”, în care joacă şi Brad Pitt. Noile creaturi au cu totul alte trăsături, se mişcă extrem de repede, vânează în haită şi ignoră orice altceva în afara prăzii.

Mă întreb ce s-ar întâmpla cu umanitatea în cazul în care astfel de zombi ar ajunge să bântuie pământul. Sunt convins că am respecta una dintre principalele legi ale biologiei, „MAD – Move Adapt or Die”. Am fi forțaţi astfel să ne adaptăm, să ne schimbăm şi, cel mai important, să inovăm. Va trebui să privim lumea cu alţi ochi, căci nu ne vom mai putea agăţa de status-quo. În lumea utopică a filmelor cu zombi, supravieţuitorii se repliază rapid, dând noi întrebuinţări obiectelor găsite prin preajmă. O crosă de golf sau un frisbee pot deveni uşor arme de luptă. Supravieţuitorii nu îşi schimbă doar felul în care interacţionează cu elementele din jur, ci şi felul în care gândesc. Aici este intervenţia supremă a procesului de inovaţie, în profunzimea şi forma problemei, situaţiei, personajului în cauză.

Noua generaţie de supravieţuitori

Nu e nici un secret că lumea s-a schimbat dramatic în ultimii ani. Deşi criza economică sau recesiunea permanentă în care economia globală se află nu sunt echivalente cu „moartea”, ele pot conduce spre un destin sumbru al organizaţiei, firmei sau echipei voastre. Şi, respectiv, al jobului vostru.

De aici şi întrebarea: ce puteţi face pentru organizaţie sau pentru jobul vostru? Vă puteţi comporta în următoarele feluri:

* ca un „zombi de modă veche” – lent, având în minte un singur obiectiv, şi anume găsirea prăzii şi emiterea unor „zgomote” pentru a-i înspăimânta pe cei din jur;

* ca un „zombi modern” – rapid, vorace, făcând parte dintr-o haită care urmăreşte aceeaşi pradă (client), riscând să nu vadă nimic în jur sau să rateze oportunităţi;

* ca un supravieţuitor – care se adaptează şi priveşte în ochi lumea cu noua ei înfăţişare, deopotrivă cu ameninţări şi cu oportunităţi.

Sunt sigur că vă consideraţi nişte supravieţuitori, atât voi, cât şi companiile în care lucraţi. Dar multe dintre companii vorbesc despre inovaţie fără să aibă procedurile, cultura ori înţelegerea acestui lucru. Nu pot accepta că trebuie să se schimbe fundamental pentru a putea supravieţui şi a se dezvolta mai mult. Sunt lente ca nişte zombi de modă veche, se bat cu pumnul în piept, strigă în gura mare cât de mari şi de tari sunt pe felia lor, dar, din păcate, nu îşi dau seama că prada (alias clientul) a găsit opţiuni, s-a reorientat, a descoperit alte produse sau servicii care îi satisfac mai bine nevoile.

Aş da aici drept exemplu eşecul Kodak. Mai sunt şi acele companii care se mişcă precum noile personaje de thriller, zombii moderni, care încearcă în mod rapid şi viral să găsească şi să livreze cea mai nouă abordare sau tehnologie pentru client. De cele mai multe ori, observăm în aceste cazuri un efect ­Pygmalion: cei care încearcă să inoveze ajung să se îndrăgostească de propria lor creaţie, ignorând dorinţele clientului și nereuşind să apropie clientul de inovaţia propusă.

Pentru că demersul meu nu este nicidecum îndreptat spre critica de film, vă recomand să vă gândiţi la următoarele aspecte pentru a fi cu adevărat supravieţuitori şi câştigători ai cursei împotriva acestui fenomen.

Limbajul şi cultura

Sunt angajaţii încurajaţi să fie receptivi la noi tehnologii, procese, idei? Este descurajată bârfa? Este încurajată recunoaşterea greşelii comise?

Omul potrivit la locul potrivit

Le este oferită tuturor membrilor organizaţiei informaţia necesară pentru a putea inova? Sunt angajaţii feriţi de plictiseală la locul de muncă? Există un program de rotaţie a locurilor de muncă?

Recompensele

Recompensează organizaţia eforturile individuale şi pe cele ale echipelor? Există recunoaşterea  publică a meritelor? Există transparenţa proceselor de recompensare?

Simplitatea

Sunt soluţii simple, în defavoarea celor sofisticate? Încercaţi să evitaţi supra-analizarea? Există în organizaţie o abordare de genul: construieşti, încerci, refaci, încerci din nou?

Leadershipul solid

Sunt liderii adevăraţi suporteri ai inovaţiei? Iau ei decizii care se pot dovedi dure şi nepopulare în favoarea schimbării? Sunt liderii organizaţiei modele pentru restul angajaţilor?

Conexiunile inteligente

Sunt încurajate informarea şi învăţarea unor noi abilităţi? Sunt angajaţii încurajaţi să exploreze? Sunt învăţați ce „filtre” să folosească atunci când privesc o problemă? Organizaţia colectează, combină şi diseminează ideile cele mai bune? Sunt angajaţii încurajaţi să aibă o gândire critică la adresa status-quo-ului?

Există un proces standard pentru inovaţie? Există campioni ai inovaţiei ce au ca misiune diseminarea noilor proiecte în rândul angajaţilor?

Alinierea strategică

Sunt iniţiativele aliniate la strategia organizaţiei? Sunt toţi cei implicaţi luaţi în considerare atunci când se stabileşte strategia?

Focusul extern

Este organizaţia focalizată pe client? Are procesul de inovaţie o abordare din exterior spre interior? Este organizaţia capabilă să creeze nevoi pentru client, şi nu doar să răspundă la nevoi existente? Sunt luaţi în considerare „non-clienţii”?

Fiţi sinceri când răspundeţi la întrebările de mai sus şi gândiţi-vă dacă atât voi, cât şi organizaţia din care faceţi parte abordaţi inovaţia ca pe o luptă pe viaţă şi pe moarte. Eu zic că aşa ar trebui.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •