Articol de: Dr. Michael S. Salvador, Ph.D. Director Programe Executive, Kennesaw State University, Atlanta, SUA
Pieţele de afaceri globale sunt caracterizate de o permanentă schimbare. Practicile de afaceri se află într-un proces continuu de reinventare, reflectând atât schimbările din mediul de business, cât şi accentul în creştere pus pe inovaţie şi competitivitate.
Ritmul de dezvoltare, precum şi extinderea sferei de aplicare a tehnologiei au determinat un proces permanent de uzură morală a celor mai multe dintre bunele practici în afaceri.
Capacitatea managerilor de a conduce este indisolubil legată de această realitate. Pentru a rămâne competitivi şi valoroşi pentru organizațiile pe care le deservesc, managerii sunt provocați să-şi actualizeze continuu portofoliul de competențe şi instrumente de management. Motivaţia din spatele acestui demers de dezvoltare profesională şi personală se încadrează în general în trei categorii:
- învăţarea în scopul actualizării cunoştințelor (de exemplu, modificări ale standardelor și reglementărilor de raportare financiară);
- deprinderea unor abilități asociate cu avansarea în carieră (de exemplu, leadership, coaching, teaming de înaltă performanță, îmbunătăţirea procesului de decizie etc.);
- învățarea unui set nou de cunoștințe (asociată, în general, cu o schimbare semnificativă de carieră).
Răspunsul la această provocare generată de schimbare este variat. Cel mai frecvent, oamenii urmează pur și simplu o disciplină de „învățare prin observare” şi / sau se angajează într-un proces de studiu pe cont propriu. Cu toate acestea, în multe domenii, managerii – şi organizațiile în care aceştia lucrează – recunosc nevoia unei abordări educaționale mai convenționale, în cadrul unor programe special create pentru managerii cu experienţă. Și, ca întotdeauna, ori de câte ori există o nevoie de o piață viabilă, apar furnizorii de astfel de soluții, inclusiv școlile de afaceri în care îşi încep „călătoria” în afaceri cei mai mulţi manageri.
Managerii și angajatorii lor se confruntă cu unele tranziții cu adevărat unice la începutul secolului 21:
- Mediul de afaceri global – Thomas Friedman a consemnat în best-sellerul „The World is Flat” dezvoltarea explozivă şi accelerată a activităţii de afaceri la nivel mondial. Pe termen lung, angajatorii au nevoie de o nouă generaţie de middle-manageri, familiarizaţi cu mediul antreprenorial global, specializaţi în colaborarea cu echipe virtuale şi dornici să se perfecţioneze în permanenţă.
- Schimbările demografice. De exemplu, în SUA, generaţia numită Baby-Boomers (persoanele născute în perioada 1946-1964), una dintre cele mai numeroase, a început să se retragă din activitate în ultimii ani. În următoarea perioadă, exodul managerilor seniori din mediul de afaceri global va fi semnificativ, ceea ce va genera o criză de manageri pregătiţi pentru a-i înlocui.
- Lipsa mentorilor şi a coachingului valoros. Pe măsură ce creşte numărul managerilor seniori care se retrag din activitate, companiile din întreaga lume se confruntă simultan şi cu dispariţia acestora ca mentori şi coach-i pentru managerii cu potenţial ridicat din organizaţii. Planurile de succesiune reprezintă una dintre cele mai mari provocări în acest context.
- Retenţia managerilor performanţi. Viitoarea generaţie de manageri de top este mult mai probabil să fie caracterizată de o mobilitate mai ridicată decât cea a predecesorilor ei. Oportunitățile de învățare continuă reprezintă pentru organizații o modalitate validată în practică de a sprijini şi păstra performerii cu potențial ridicat, Executive MBA fiind un exemplu de astfel de program.
În concluzie, pentru majoritatea companiilor care pun accentul pe capitalul uman, programele educaţionale solide adresate managerilor din linia de mijloc sunt acum, mai mult ca oricând, o componentă critică a menţinerii unui avantaj competitiv.
Care sunt, prin urmare, opţiunile companiilor pentru a face faţă acestor provocări?
Vestea bună este aceea că opţiunile sunt numeroase: companii de training care abordează o varietate mare de subiecte, programe de certificare, training in-house, dezvoltarea unor structuri specifice şi a unor procese interne pentru procesul de dezvoltare a managerilor. Vestea mai puţin bună este că multe dintre aceste opţiuni nu răspund nevoilor unice ale fiecărei organizaţii. Mă refer aici inclusiv la multe dintre programele in-house care, la rândul lor, se bazează pe furnizori externi care livrează programe standard.
Citește și Cum s-a schimbat procesul de învățare?
Rolul principal al şcolilor de afaceri din întreaga lume l-a reprezentat mereu asigurarea continuă a mediului de afaceri cu viitorii manageri. Însă metodele pedagogice dezvoltate, chiar şi în cadrul unor instituții de top, nu pot reprezenta rezolvarea universal valabilă pentru nevoile unui grup de manageri cu experienţă. Cele mai bune soluţii pentru dezvoltarea profesională a managerilor din linia de mijloc constau în identificarea unui mix între un proces de învăţare bazat pe un conţinut la standarde internaţionale, precum cele din cadrul unui program Executive MBA, şi acele cursuri de management care adresează nevoile specifice fiecărei organizaţii.
Multe organizații sunt bine pregătite pentru războiul global al talentelor. Cu toate acestea, provocarea de a menține o forță de muncă competitivă, reţinerea angajaţilor performanţi în care s-a investit şi punerea în aplicare a inițiativelor eficiente de planificare a succesiunii necesită o abordare diferită. Educația managerilor cu potenţial trebuie să se bazeze, la rândul ei, pe o abordare strategică.
