Angajații lucrează adesea în grupuri și iau decizii care au efect asupra întregii companii. Uneori, complexitatea unei probleme necesită chiar punerea în comun a experienței și opiniilor tuturor pentru a lua o decizie solidă. Iar participarea la luarea de decizii îmbunătățește angajamentul oamenilor față de acestea.
Dar a lua decizii în grup nu este atât de ușor. De exemplu, grupul poate polariza și poate refuza să ajungă la un consens sau participanții pot merge pe ideea unei decizii comode, fără a lua în considerare alternative mai bune. Acesta este unul dintre motivele pentru care și Jeff Bezos, CEO la Amazon, consideră că o comunicare intensă între echipe limitează independența acestora și îi face pe oameni să cadă prea mult de acord unii cu alții.
Acestea fiind spuse, cunoașterea tehnicilor de luare a deciziilor în grup este importantă, deoarece poate ajuta managerii să conducă în mod eficient aceste procese.
Brainstorming-ul este o tehnică populară de luare a deciziilor în grup folosită pentru generarea de idei. În timpul unei „furtuni de idei”, liderul sesiunii prezintă o problemă sau o întrebare și precizează regulile, apoi grupul propune idei. Acestea sunt notate pe un suport unde pot fi văzute de toată lumea. În final, brainstorming-ul nu rezolvă problema, ci ajută la generarea de idei creative, fără să fie criticate de ceilalți membri. Pentru a avea succes, liderul unei sesiuni de brainstorming trebuie să înțeleagă problema și să poată crea o atmosferă de lucru relaxată și creativă.
Metoda 635 este folosită pentru a găsi mai multe soluții la o problemă. Denumirea metodei sintetizează cele trei componente: 6 experți și 3 soluții generate în 5 minute. Unui grup de șase experți i se propune o anumită problemă și i se cere să stabilească opțiuni de rezolvare a acesteia. Fiecare participant trebuie să noteze pe o foaie trei soluții. Apoi, experții fac schimb de foi și propun alte trei soluții. După șase runde, timp în care participanții fac schimb de foi, rezultatul în reprezintă 108 idei generate în 30 de minute.
Tehnica grupului nominal este utilizată pentru identificarea problemelor sau pentru evaluarea alternativelor. Această tehnică presupune că membrii grupului petrec între 5-10 minute scriind ideile în liniște. Apoi, își prezintă ideile în mod individual. Aceasta sunt scrise pe un flip chart, iar participanții completează cu alte idei. În etapa următoare, membrii grupului votează sau fac un clasament al ideilor, în mod secret. Fiind vot privat, membrii mai influenți din grup nu vor putea afecta rezultatele. Apoi, grupul discută rezultatele și generează mai multe idei. Aceste trei procese pot continua până când se ajunge la o decizie satisfăcătoare.
Metoda Delphi ajută grupul să ajungă la un consens fără influența unor membri cu personalități puternice din grup și fără tendința de grăbi luarea unei decizii la sfârșitul întâlnirii. Este o variantă structurată a sondajelor tradiționale și este, de obicei, utilizată în prognoză. În cadrul acestei metode, un chestionar este trimis către un grup de experți. Administratorii cumulează rezultatele și trimit un al doilea chestionar, cu rezultatele primei runde. Câteva runde de chestionare și feedback-uri îi ajută pe respondenți să ajungă la un consens cu privire la problema dezbătută. Organizatorii metodei Delphi iau o decizie bazată pe rezultatele rundelor.
Metoda de cercetare dialectică folosește un conflict creativ pentru a ajuta la identificarea și contestarea ipotezelor, care să creeze noi percepții în rândul factorilor de decizie. De obicei, procesul dialectic se concentrează asupra dezacordurilor care se transformă în acorduri sau pe orientarea dialogului în această direcție. Metoda „avocatul diavolului” este o abordare similară, în care un membru al grupului critică în mod deliberat decizia favorizată. Acest lucru ajută managerii să ia o decizie în cunoștință de cauză.
(Foto credit: Climate KIC/ Unsplash)
